 | as |
|
| înţepător [ în-ţe-pă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU înţepător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intepator în mai multe dicționareDefinițiile pentru intepator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȚEPĂTÓR: ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adjectiv 1. Care înțeapă. Vîntul... fuge nebun Printre tufe-nțepătoare. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. figurat (Despre băuturi, mirosuri etc.) Care provoacă o iritație, care dă o senzație de înțepătură; pișcător. Vin cu gust înțepător. Miros înțepător de acid fenic. ▭ Mirosea a fum; flori uscate, grămădite prin colțuri și-n grindă, amestecau cu fumul mireasmă înțepătoare. SADOVEANU, B. 47. 3. figurat (Despre vorbe, aluzii etc.) Sarcastic, ironic, mușcător. Doctorul se făcu roșu. Îi venea să răspundă cu o vorbă mai înțepătoare, dar se temea să nu se încurce din nou. despre ZAMFIRESCU, R. 204. • (Adverbial) Femeia, neliniștită... se întorcea către camion și se răstea înțepător, cu arțag. DUMITRIU, N. 234. Forme diferite ale cuvantului intepator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚEPĂTÓR: ÎNȚEPĂTÓR intepatoroáre (intepatoróri, intepatoroáre) 1) Care înțeapă. 2) (despre miros sau gust) Care produce o senzație asemănătoare cu o înțepătură. 3) figurat Care conține aluzii răutăcioase; usturător; pișcător; corosiv; urzicător; îmbolditor; mușcător. Glumă intepatoroare. /a înțepa + sufix intepatorător Forme diferite ale cuvantului intepator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȚEPĂTÓR: ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adjectiv 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. figurat Sarcastic, ironic. – Înțepa + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului intepator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȚEPĂTÓR: ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adjectiv 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. figurat Sarcastic, ironic. – Înțepa + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului intepator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚEPĂTOR: ÎNȚEPĂTOR adjectiv 1. pișcător. (Insectă intepator.) 2. țepos. (Are o barbă intepator.) 3. ascuțit. (Obiect intepator.) 4. aspru, înăsprit, pișcăcios, pișcător, (regional) pișcav, pișcos, (învechit) stifos. (Vin intepator.) 5. iute, picant, piperat, pișcător, usturător. (Gust intepator al unei mîncări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înțepător: înțepătór, -oáre adjectiv figurat Care înțeapă, ustură: o vorbă înțepătoare. Care te pișcă de limbă, picant: hreanu e înțepător. Forme diferite ale cuvantului intepator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNȚEPĂTÓR: ÎNȚEPĂTÓR adjectiv verbal epigramatic, ironic, persiflant, persiflator, sarcastic, satiric, zeflemist, zeflemitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înțepător: înțepător adjectiv verbal EPIGRAMATIC. IRONIC. PERSIFLANT. PERSIFLATOR. SARCASTIC. SATIRIC. ZEFLEMIST. ZEFLEMITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înțepător: înțepătór adjectiv masculin, plural înțepătóri; forme singular și plural înțepătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înțepător: înțepătór adjectiv masculin, plural înțepătóri; forme singular și plural înțepătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înțepător: înțepător a. care înțeapă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTEPATOR' înțépÎNȚEPÁÎNȚEPÁREÎNȚEPÁTÎNȚEPĂTÓRÎNȚEPĂTÚRĂÎNȚEPENEÁLĂînțepenéscÎNȚEPENÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înțepător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înțepător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNȚEPĂTÓR înțepătoroáre înțepătoróri, înțepătoroáre 1 Care înțeapă. Glumă înțepătoroare. /a înțepa + sufix înțepătorător. Insectă înțepător. Are o barbă înțepător. Obiect înțepător. Vin înțepător. Gust înțepător al unei mîncări. Insectă înțepătoroare. |
GRAMATICA cuvântului înțepător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înțepător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înțepător poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înţepător? Vezi cuvântul înţepător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înţepător?[ în-ţe-pă-tor ] Se pare că cuvântul înţepător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înțepător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lega pe cineva burduf?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
