 | as |
|
| Intendenţă [ in-ten-den-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU intendenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intendenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru intendenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDÉNȚĂ, intendențe, substantiv feminin (Învechit) Serviciu care se îngrijea de aprovizionarea armatei cu mijloace materiale, alimente, furaje etc. Precupețea... fînul, orzul ori făina, care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. Pe cînd nici nu gîndea, doi indivizi, un ofițer de intendență și un elev de administrație i se pun în față. CARAGIALE, M. 89. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDÉNȚĂ intendentae forme 1) Funcție de intendent. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. 3) Serviciu administrativ în armată având drept însărcinare aprovizionarea și întreținerea trupelor. /<fr. intendance Forme diferite ale cuvantului intendenta: intendentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intendență: *intendénță forme, plural e (despre intendent; limba franceza -dance). Funcțiunea de intendent, administrațiune. Intendență militară, corp de funcționarĭ militarĭ însărcinațĭ cu administrațiunea și contabilitatea războĭuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDÉNȚĂ, intendențe, substantiv feminin (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Variante: itindénție substantiv feminin] – Din limba franceza inténdance, italiana intendenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDÉNȚĂ, intendențe, substantiv feminin (În trecut) Serviciu din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Variante: itindénție substantiv feminin] – Din limba franceza inténdance, italiana intendenza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intendență: intendență forme direcțiunea, administrarea afacerilor; intendență militară, corp însărcinat a purta grijă de trebuințele unei armate (soldă, echipament, previziuni, munițiuni). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDÉNȚĂ substantiv feminin (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităților armatei. [conform limba franceza intendance, italiana intendenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDÉNȚĂ substantiv feminin (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< limba franceza intendance, italiana intendenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intendență: intendénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat intendénței; plural intendénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intendență: intendénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat intendénței; plural intendénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intendentă: intendéntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat intendéntei; plural intendénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intendentă: intendéntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat intendéntei; plural intendénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTENDENȚĂ: INTENDENȚĂ substantiv (termen militar) administrație. (Ofițer de intendenta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTENDENTA' înțencușáreînțencușátINTENDÁNTINTENDÉNTINTENDÉNȚĂINTÉNSINTENSIFICÁINTENSIFICÁREIntensificat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTENDENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intendenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTENDÉNȚĂ intendenȚĂe forme 1 Funcție de intendent. Ofițer de intendenȚĂ. |
GRAMATICA cuvântului INTENDENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intendenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTENDENȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE intendenţă? Vezi cuvântul intendenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intendenţă?[ in-ten-den-ţă ] Se pare că cuvântul intendenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTENDENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A veni la putere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intendență are forma: intendénțe
