 | as |
|
| Inteligent [ in-te-li-gent ] VEZI SINONIME PENTRU inteligent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inteligent în mai multe dicționareDefinițiile pentru inteligent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adjectiv 1. (Despre oameni) Înzestrat cu inteligență; ager la minte, deștept. Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pasiv VLAHUȚĂ, O. A. 210. E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21. 2. Care denotă inteligență, propriu unui om inteligent. Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67. Forme diferite ale cuvantului inteligent: inteligent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGENT adjectiv 1. ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (popular) mintos, (învechit și regional) marghiol, pricopsit, (prin Transilvania) artut, (Moldova și Bucovina) hîtru, (Transilvania) ocoș, ștram, (învechit) scornaci, (figurat) dezghețat, sprinten, (familial figurat) breaz. (O minte inteligent.) 2. deștept, spiritual, (învechit) spirituos. (O conversație inteligent.) 3. chibzuit, cuminte, deștept, înțelept. (O faptă inteligent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adjectiv Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din limba franceza intelligent, latina intelligens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului inteligent: inteligent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adjectiv Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din limba franceza intelligent, latina intelligens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului inteligent: inteligent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGÉNT inteligenttă (inteligentți, inteligentte) Care vădește inteligență; plin de inteligență; cu capacități intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, latina intelligens, inteligentntis Forme diferite ale cuvantului inteligent: inteligenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGÉNT, -Ă adjectiv Deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligență. [conform latina intelligens, limba franceza intelligent]. Forme diferite ale cuvantului inteligent: inteligent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTELIGENT: INTELIGÉNT, -Ă adjectiv 1. deștept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligență. (< limba franceza intelligent, latina intelligens) Forme diferite ale cuvantului inteligent: inteligent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru inteligent: inteligent a. 1. care înțelege iute și bine: servitor inteligent; 2. care denotă inteligență: privire inteligentă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Inteligent: Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inteligent: inteligént adjectiv masculin, plural inteligénți; forme singular inteligéntă, plural inteligénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inteligent: inteligént adjectiv masculin, plural inteligénți; forme inteligéntă, plural inteligénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTELIGENT' ÎNȚELEPȚÉȘTEÎNȚELEPȚÍÎNȚELEPȚÍEÎNȚELÉSInteligentINTELIGÉNȚĂINTELIGHÉNȚIAintelighénțieInteligibil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inteligent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inteligent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O minte inteligent. O conversație inteligent. O faptă inteligent. O minte inteligent. O faptă inteligent. INTELIGÉNT inteligenttă inteligentți, inteligentte Care vădește inteligență; plin de inteligență; cu capacități intelectuale deosebite. Intelligent, latina intelligens, inteligentntis. |
GRAMATICA cuvântului inteligent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inteligent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inteligent poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE inteligent? Vezi cuvântul inteligent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inteligent?[ in-te-li-gent ] Se pare că cuvântul inteligent are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL inteligent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu droaia?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
