eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intelept


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
înţelept [ în-ţe-lept ]
VEZI SINONIME PENTRU înţelept PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intelept în mai multe dicționare

Definițiile pentru intelept din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, înțelepți, -te, adjectiv

1. (Despre oameni) Înzestrat cu înțelepciune (1), cu o capacitate superioară de înțelegere și judecare a lucrurilor, pe baza cunoașterii și a experienței; cuminte. Peste ce profesor înțelept și iscusit a dat! CREANGĂ, A. 18. Pune-mă de om cuminte, Om cuminte și-nțelept Dar cu jale mare-n piept! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 307.
       • (Substantivat) Rostise pe «deocamdată» ăsta, tărăgănîndu-l ca un înțelept. GALAN, B. I 221. (Cu pronunțare regională) O frunte naltă, pleșuvă, încrețită de gîndiri, ochii suri boltiți adînc... îi da arătarea unui înțălept din vechime. EMINESCU, N. 52. Un înțălept... trebuie a îndrepta greșalile altora. DRĂGHICI, R.

13.
♦ (Despre mintea, înfățișarea, acțiunile sau manifestările omului) Care exprimă înțelepciune; plin de înțelepciune, izvorît din înțelepciune, datorit înțelepciunii. Azi de mine poate au nevoie, Suflete, acum fii înțelept! BENIUC, vezi 41. [Neculce] în marginile limbii simple și înțelepte, a adunat în cronica lui comori de frumuseți artistice. SADOVEANU, E.

12. Ruben își netezi încet barba și o adîncă întristare era scrisă pe fața lui bătrînă și înțeleaptă. EMINESCU, N. 55. Cumpăna gîndirii ai cumpănit-o drept, Croind pe limba veche al tău sfat înțelept. BELDICEANU, P. 134.

2. Prevăzător, chibzuit. Omul înțelept își cumpără iarna car și vara sanie. ▭ Cred că ea e mai înțeleaptă ca tine și nu va cere despărțirea! REBREANU, R. I 233.
       • (Adverbial) Socotise totuși că e mai înțelept să înlăture orice prilej de neplăceri neprevăzute. STĂNOIU, C.

I. 77.
Forme diferite ale cuvantului intelept: -eÁptĂ
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

înțelept
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înțelept:
înțelépt, -eáptă adjectiv, plural epțĭ, epte (latina intĕllĕctus, participiu despre intĕllégere, a înțelege). Inteligent, deștept: un țăran înțelept. Cult, învățat, priceput: Egipteniĭ eraŭ înțelepțĭ. Prudent, care se conduce bine în vĭață: un bătrîn înțelept. Înțelegător, dócil, cuminte: un copil înțelept. Care are caracteru înțelepcĭuniĭ, înțelepțesc, de înțelept: răspuns înțelept. substantiv Savant, filosof: ceĭ șapte înțelepțĭ aĭ vechiĭ Greciĭ (Talete din Milet, Pitac, Biante, Cleobul, Misone, Chilone și Solone).
Forme diferite ale cuvantului intelept: -eáptă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ÎNȚELEPT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELEPT adjectiv, substantiv, adverb

1. adjectiv (livresc rar) sapient, (popular) iscusit, (învechit) mîndru, preamîndru. (Un om intelept.)

2. substantiv filozof, gînditor. (Cei șapte intelept ai lumii antice.)

3. adjectiv chibzuit, cuminte, socotit, (popular) mintos. (Om intelept.)

4. adjectiv bun, chibzuit, folositor, gîndit, judicios, rațional, rezonabil, socotit, util, (figurat) sănătos. (Un sfat intelept.)

5. adjectiv chibzuit, cuminte, deștept, inteligent. (O faptă intelept.)

6. adverb chibzuit, cuminte, înțelepțește, judicios, rațional. (A procedat intelept.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNȚELEPT
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ (latina intellectus) adjectiv, substantiv masculin

1. Adj. Înzestrat cu înțelepciune.
♦ Care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune.
♦ Prevăzător, chibzuit.

2. S. m. Nume dat gânditorilor antici.
♦ Cei șapte înțelepți (ai lumii) = șapte filozofi și oameni de stat greci din secolul 7-6 î. Hr. După tradiție, aceștia erau: Tales din Milet, Pittacos, Bias, Cleobul, Periandru, Chilon și Solon. Unii autori substituie ultimilor alte trei nume.
Forme diferite ale cuvantului intelept: -eÁptĂ
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

ÎNȚELEPT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, înțelepți, -te, adjectiv

1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept.
♦ (Substantivat) Gânditor (antic), învățat, savant.
♦ (Despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune.

2. Prevăzător, chibzuit, stăpânit.

– latina intellectus.
Forme diferite ale cuvantului intelept: -eÁptĂ
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNȚELEPT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, înțelepți, -te, adjectiv

1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept.
♦ (Substantivat) Filozof (antic).
♦ (Despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune.

2. Prevăzător, chibzuit, stăpânit.

– latina intellectus.
Forme diferite ale cuvantului intelept: -eÁptĂ
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

înțelept
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înțelept:
înțelept a.

1. care vorbește sau lucrează cu minte;

2. rezervat în purtare, în apucături;

3. inspirat de înțelepciune: o reflecțiune înțeleaptă. ║ m. cel ce e înțelept: moartea nu surprinde pe înțelept; cei șapte înțelepți, nume dat la 7 filozofi greci din secolul VI a. Hristos (Thales din Milet, Solon, Bias, etc.). [latina INTELLECTUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNȚELEPT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELÉPT2 intelepteáptă (inteleptépți, inteleptépte)

1) (despre persoane) Care înțelege și judecă drept; care are judecată sănătoasă; cuminte.

2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bine gândit; făcut cu socoteală; chibzuit. /<lat. intellectus
Forme diferite ale cuvantului intelept: eáptă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNȚELEPT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEPT:
ÎNȚELÉPT1 inteleptți m. Persoană înzestrată cu capacitatea de a pătrunde esența legilor fundamentale ale naturii și ale societății; cugetător; gânditor. /<lat. intellectus
Forme diferite ale cuvantului intelept: inteleptți
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

înțelept
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înțelept:
înțelépt adjectiv masculin, plural înțelépți; forme singular înțeleáptă, plural înțelépte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înțelept
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înțelept:
înțelépt adjectiv masculin, plural înțelépți; forme înțeleáptă, plural înțelépte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Înțelept
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înțelept:
Înțelept ≠ neghiob, nerod, prost, prostălău, prostănac, tont
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'INTELEPT'
ÎNȚELENÍÎNȚELENÍREÎNȚELENÍTÎNȚELEPCIÚNEÎNȚELÉPTÎNȚELEPȚÉȘTEÎNȚELEPȚÍÎNȚELEPȚÍEÎNȚELÉS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Înțelept
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înțelept dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un om Înțelept.
Cei șapte Înțelept ai lumii antice.
Om Înțelept.
Un sfat Înțelept.
O faptă Înțelept.
A procedat Înțelept.
Un om Înțelept.
Cei șapte Înțeleptți ai lumii antice.
O faptă Înțelepteaptă.
ÎNȚELÉPT2 Înțelepteáptă Înțeleptépți, Înțeleptépte 1 despre persoane Care înțelege și judecă drept; care are judecată sănătoasă; cuminte.
ÎNȚELÉPT1 Înțeleptți m.

GRAMATICA cuvântului Înțelept?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înțelept.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înțelept poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Înțelept sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE înţelept?
Vezi cuvântul înţelept desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înţelept?
[ în-ţe-lept ]
Se pare că cuvântul înţelept are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Înțelept
Inţelegi mai uşor cuvântul înțelept dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Cei șapte înțelepți ai lumii = șapte filozofi și oameni de stat greci din secolul 7-6 î

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Înțelept

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da viață?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a scăpa cu mare greutate și pe căi necinstite dintr-o încurcătură
arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziția astrului pe bolta cerească
a naște; a făuri; figurat a anima, a însufleți
a nu găsi bunăvoință undeva sau la cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app