 | as |
|
| înţelegere [ în-ţe-le-ge-re ] VEZI SINONIME PENTRU înţelegere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intelegere în mai multe dicționareDefinițiile pentru intelegere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE: ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei. 1. Facultate, putere de a pricepe, de a pătrunde un fenomen, o situație, o idee. Deodată, privind pieziș la ochii ei, avu înțelegerea că ea de mult bănuiește toate. SADOVEANU, B. 160. Să se ducă la școlile de adulți ca să învețe și să-și ascută înțelegerea. id. E. 26. Poeziile pe care le învață [copiii] pe dinafară... rămîn departe de înțelegerea lor. VLAHUȚĂ, O. A. 188. ♦ (Învechit) Pricepere. Mihai avea destulă înțelegere spre a constitui acest stat. BĂLCESCU, O. II 289. 2. Bunăvoință față de situatia (grea a) cuiva, faptul de a lua parte la necazurile cuiva, de a le împărtăși. În ochii lui Matei, pînă atunci reci și răi ca niște ochi de șarpe, scăpără o luminiță de înțelegere, de interes. GALAN, B. I 413. Robenii, ori de cîte ori le-a stat în putință, s-au arătat oameni cu suflet și cu înțelegere pentru cumpenile vieții. id. Z. R. 45. 3. Aranjament, acord, învoială. Pe estradă, după înțelegere, s-a urcat întîi Toma Ganovici, pe verb reflexiv:emuri ceferist. GALAN, Z. R. 17. • Expresia: A lua înțelegere (cu cineva) = a cădea de acord, a ajunge la învoială (cu cineva asupra unui lucru). Venea să ia înțelegere cu Bologa în privința serviciului de noapte. REBREANU, P. S. 63. ♦ Relații pașnice, prietenie, pace. Oamenii sovietici sînt încredințați că colaborarea culturală internațională contribuie la progresul științei, culturii, artei, la înțelegerea între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/3. • Bună înțelegere = acord deplin. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE: ÎNȚELEGERE s. 1. percepere, pricepere, sesizare, (învechit) pricepătură, știutură. (intelegere situației.) 2. cunoaștere, percepție, pricepere. (Proces de intelegere.) 3. pătrundere, pricepere, (livresc) comprehensiune, (învechit) vedere. (Înzestrat cu o intelegere deosebită.) 4. gîndire, intelect, judecată, minte, rațiune, (figurat) cap. (Are o intelegere extrem de limpede.) 5. conștiință. (intelegere datoriei împlinite.) 6. bunăvoință, îngăduință, mărinimie, milă, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea. (A demonstrat multă intelegere.) 7. (popular) îngăduință. (intelegere față de necazurile cuiva.) 8. acord, armonie, împăciuire, pace, unire, (livresc) concert, concordie, (popular) potriveală. (intelegere ce domnea între ei.) 9. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (învechit și popular) legătură, (popular) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (învechit) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (argotic) șustă. (Conform intelegere...) 10. învoială, (regional) tocmă, (prin Banat) pogoadă, (prin Olt. și Banat) pogodeală. (Au ajuns la intelegere în privința prețului.) 11. (juridic) acord, consens, (învechit) soglăsuire. (Între părți a intervenit o intelegere.) 12. acord, învoială, vorbă. (Așa ne-a fost intelegere?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE: ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei. ♦ Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune. 2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire. ♦ Tratat, document încheiat între două sau mai multe state, organisme etc. 4. Pace, armonie1. – vezi înțelege. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE: ÎNȚELÉGERE intelegerei forme 1) vezi A ÎNȚELEGE și A SE ÎNȚELEGE. 2) Facultatea de a înțelege lucrurile. 3) Atitudine binevoitoare; bunăvoință. 4) Comunitate de vederi asupra unui lucru; convenție; acord. 5) Situație, caracterizată prin relații bune; stare de concepții comune asupra unei chestiuni; consens. [G.-D. înțelegerii] /v. a (se) înțelege Forme diferite ale cuvantului intelegere: intelegerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE: ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei. ♦ (învechit) Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune. 2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire. 4. Pace, armonie1. – vezi înțelege. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înțelegere: înțelégere forme Pricepere, inteligență: înțelegerea lucrurilor. Învoĭală, acord, concordie: a trăi în (bună) înțelegere. Legăturĭ secrete: a avea înțelegere cu conspiratoriĭ. A lua înțelegere cu cineva, a te înțelege, a te învoi, a conveni. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înțelegere: înțelegere forme 1. acțiunea, puterea și starea de a înțelege: înțelegerea lucrurilor; 2. figurat acord de sentimente, unire de vederi: trăiesc în bună înțelegere; 3. legături secrete: a avea înțelegere cu conspiratorii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE: ÎNȚELÉGERE substantiv verbal deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înțelegere: înțelegere substantiv verbal DEȘTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAȚIUNE. SPIRIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înțelegere: înțelégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat înțelégerii; plural înțelégeri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înțelegere: înțelégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat înțelégerii; plural înțelégeri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înțelegere: Înțelegere ≠ neînțelegere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTELEGERE' intelectualménteÎNȚELEGĂTÓRînțelegătúrăÎNȚELÉGEÎNȚELÉGEREînțelegútînțelegútăÎNȚELENÍÎNȚELENÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Înțelegere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înțelegere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Înțelegere situației. Proces de Înțelegere. Înzestrat cu o Înțelegere deosebită. Are o Înțelegere extrem de limpede. Înțelegere datoriei împlinite. A demonstrat multă Înțelegere. Înțelegere față de necazurile cuiva. Înțelegere ce domnea între ei. Conform Înțelegere. Au ajuns la Înțelegere în privința prețului. Între părți a intervenit o Înțelegere. Așa ne-a fost Înțelegere?. Înțelegere situației. Proces de Înțelegere. Înzestrat cu o Înțelegere deosebită. A demonstrat multă Înțelegere. Înțelegere față de necazurile cuiva. Conform Înțelegere. Așa ne-a fost Înțelegere?. ÎNȚELÉGERE Înțelegerei forme 1 vezi A ÎNȚELEGE și A SE ÎNȚELEGE. |
GRAMATICA cuvântului Înțelegere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înțelegere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înțelegere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înţelegere? Vezi cuvântul înţelegere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înţelegere?[ în-ţe-le-ge-re ] Se pare că cuvântul înţelegere are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Înțelegere Inţelegi mai uşor cuvântul înțelegere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lua înțelegere cu cineva = a cădea de acord, a ajunge la învoială cu cineva asupra unui lucru Bună înțelegere = acord deplin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbă vie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înțelegere are forma: înțelégeri
