 | as |
|
| Intelectual [ in-te-lec-tu-al ] VEZI SINONIME PENTRU intelectual PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intelectual în mai multe dicționareDefinițiile pentru intelectual din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL2, -Ă, intelectuali, -e, substantiv masculin și forme Persoană care posedă o pregătire culturală temeinică și lucrează în domeniul artei, științei, tehnicii etc. vezi cărturar. Intelectualii legați de popor au adus și aduc o contribuție de preț la dezvoltarea economiei naționale și a culturii, la întărirea regimului democrat-popular. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 33. Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubește simplicitatea, naturalul, – natura. IBRĂILEANU, S. 56. Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și forme Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. [ pronunție: -tu-al] – Din limba franceza intellectuel, latina intellectualis. Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. [ pronunție: -tu-al] – Din limba franceza intellectuel, latina intellectualis. Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intelectual: *intelectuál, -ă adjectiv (latina intellectualis). Relativ la intelect: adevăr intelectual. Spiritual: sufletu e o funcțiune intelectuală. Simțurile intelectuale, văzu și auzu (că pin ele înțelegĭ maĭ bine lumea exterioară). substantiv Persoană care are un gust predominant p. lucrurile spirituluĭ, om de carte. adverb În mod intelectual. Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL, -Ă adjectiv Referitor la activitatea de gândire, la intelect. // substantiv masculin și forme Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală și lucrează în domeniul științei, al artei, al economiei, tehnicii, învățământului etc. [pronume -tu-al. / conform limba franceza intellectuel]. Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL2 intelectuali m. Persoană care se ocupă cu munca intelectuală; om cu pregătire specială care lucrează în domeniul științei, artei, învățământului etc. [silabe -tu-al] /<lat. intellectualis, limba franceza intellectuel Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectuali Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL, -Ă I. adjectiv referitor la intelect. II. substantiv masculin forme cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală. (< limba franceza intellectuel, latina intellectualis) Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intelectual: intelectual a. 1. relativ la intelect: adevăr intelectual; 2. spiritual, în opozițiune cu material: sufletul e o substanță intelectuală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL1 intelectuală (intelectuali, intelectuale) Care ține de intelect; propriu intelectului. [silabe -tu-al] /<lat. intellectualis, limba franceza intellectuel Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectuală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intelectual: intelectuál adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -tu-al), plural intelectuáli; forme singular intelectuálă, plural intelectuále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUÁL1, -Ă, intelectuali, -e, adjectiv Care se referă la activitatea minții, privitor la intelect. Forme diferite ale cuvantului intelectual: intelectual-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELECTUAL: INTELECTUAL adjectiv 1. cerebral, mintal, rațional, spiritual. (Activitate intelectual.) 2. spiritual. (Cultura intelectual.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intelectual: intelectuál (-tu-al) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural intelectuáli; forme intelectuálă, plural intelectuále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTELECTUAL' intelectívintelectocanintelectocănimeintelectrónicăINTELECTUÁLintelectualicéșteintelectualísmintelectualístINTELECTUALITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL intelectual Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intelectual dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTELECTUÁL2 intelectuali m. INTELECTUÁL1 intelectuală intelectuali, intelectuale Care ține de intelect; propriu intelectului. Activitate intelectual. Cultura intelectual. Activitate intelectual. Cultura intelectual. |
GRAMATICA cuvântului intelectual? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intelectual. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul intelectual poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE intelectual? Vezi cuvântul intelectual desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intelectual?[ in-te-lec-tu-al ] Se pare că cuvântul intelectual are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL intelectual |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fără sau lipsit de gust?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul intelectual are forma: intelectuálă
La plural substantivul intelectual are forma: intelectuáli
