 | as |
|
| întărire [ în-tă-ri-re ] VEZI SINONIME PENTRU întărire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intarire în mai multe dicționareDefinițiile pentru intarire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRIRE: ÎNTĂRIRE s. 1. învîrtoșare, solidificare, (învechit) solidificație. (intarire lavei răcite.) 2. durificare. (intarire unui metalurgie) 3. (construcții) consolidare, (popular) înțepenire. (intarire fundației unui imobil.) 4. (termen militar) fortificare, (rar) retranșare. (intarire unei cetăți.) 5. fortificare, (figurat) călire, oțelire. (intarire lui în luptă.) 6. (medicina) fortificare, îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (învechit și popular) împuternicire. (intarire lui după boală.) 7. creștere, intensificare, întețire, mărire, sporire. (intarire vitezei vîntului.) 8. amplificare, intensificare, mărire, potențare. (intarire unei mărimi fizice.) 9. (juridic) autentificare, legalizare. (intarire unui act.) 10. (juridic) confirmare, consacrare, consfințire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (învechit) sacrare. (intarire a unei legi.) 11. (juridic) confirmare, recunoaștere, validare. (intarire unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livresc) coroborare. (intarire celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (intarire situației lor.) 14. consolidare, (învechit) statornicire. (intarire faimei lui.) 15. consolidare, strîngere, (figurat) cimentare. (intarire relațiilor economice dintre...) 16. accentuare, evidențiere, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livresc) potențare. (intarire unor caracteristici ale lucrării.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRIRE: ÎNTĂRÍRE, întăriri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. 1. Faptul de a deveni mai rigid, mai vîrtos. Întărirea varului. 2. Creștere a tăriei, a puterii, a forței (cuiva sau a ceva); consolidare. Întărirea statului de democrație populară este indisolubil legată de întărirea controlului de partid asupra activității tuturor organelor și instituțiilor de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. Burebista se folosea de religie pentru întărirea puterii sale. istorie R.P.R. 35. Mult mai de lipsă ar fi fost companiilor care atacase fortul despre apus o întărire de verb reflexiv:eo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. 3. Adeverire, confirmare; accentuare, subliniere a celor spuse. Pentru întărirea vorbelor lui, aduse și martori. • Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un alt pronume, cu scopul de a exprima insistența. ♦ (Învechit) Act legalizat. După moartea mea tu singur, ca un copil ce îmi ești, O să las cu întărire s-o iei, să o moștenești. PANN, P. vezi II 58. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRIRE: ÎNTĂRÍRE, întăriri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. • Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (învechit) Act legalizat. – vezi întări. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRIRE: ÎNTĂRÍRE, întăriri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. • Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (învechit) Act legalizat. – vezi întări. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întărire: întărire forme acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei: 1. fortificațiune; 2. confirmațiune; 3. figurat edificare (sufletească). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru întărire: întăríre forme Acțiunea de a saŭ de a te întări. figurat Confirmare. Încurajare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întărire: întăríre substantiv feminin, genitiv dativ articulat întărírii; plural întăríri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întărire: întăríre substantiv feminin, genitiv dativ articulat întărírii; plural întăríri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Întărire: Întărire ≠ slăbire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTARIRE' ÎNȚĂRCÁTÎNȚĂRCĂTOÁREÎNȚĂRCUÍÎNTĂRÍÎNTĂRÍREÎNTĂRÍTîntărităÎNTĂRÎTÁREÎNTĂRÎTÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Întărire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întărire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Întărire lavei răcite. Întărire unui metalurgie 3. Întărire fundației unui imobil. Întărire unei cetăți. Întărire lui în luptă. Întărire lui după boală. Întărire vitezei vîntului. Întărire unei mărimi fizice. Întărire unui act. Întărire a unei legi. Întărire unui deputat. Întărire celor spuse. Întărire situației lor. Întărire faimei lui. Întărire relațiilor economice dintre. Întărire unor caracteristici ale lucrării. Întărire lui în luptă. Întărire unui deputat. Întărire celor spuse. Întărire situației lor. Întărire faimei lui. Întărire relațiilor economice dintre. |
GRAMATICA cuvântului Întărire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întărire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Întărire poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE întărire? Vezi cuvântul întărire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întărire?[ în-tă-ri-re ] Se pare că cuvântul întărire are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Întărire Inţelegi mai uşor cuvântul întărire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un alt pronume, cu scopul de a exprima insistența Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Întărire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adonic, adonice, adjectiv în sintagma vers adonic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul întărire are forma: întăríri
