 | as |
|
| întări [ în-tă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU întări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intari în mai multe dicționareDefinițiile pentru intari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întări (forma la infinitiv) A întări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRI: ÎNTĂRÍ, întăresc, verb IV. 1. reflexiv (Despre substanțe sau materiale) A deveni (mai) rigid, (mai) vîrtos. Cimentul se întărește. • figurat Deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, M. 182. 2. tranzitiv (Cu privire la piese sau la sisteme tehnice) A mări rezistența. ♦ A fortifica. ♦ A baricada. Altele cînd m-auzeau, Ușile le întăreau, Focu-n vatră-l înveleau, Luminile le stingeau. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 169. 3. tranzitiv A face să prindă puteri (de obicei după o boală), să se întremeze, să se înzdrăvenească. Vezi de țesală caii, după moda nouă care-am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Aduce apă vie de-l învie și apă tare de-l întărește. RETEGANUL, P. III 45. De doi ani îl întărește [pe cal] Cu floarea trifoiului. ALECSANDRI, P. P. 106. • figurat Simțind că și ursul fuge după el, întări picioarele și mai zdravăn. STĂNOIU, C. I. 158. ♦ reflexiv A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. Codrul se întărise; la dreapta și la stînga se înălțau goruni uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, O. I 14. ♦ figurat A reconforta, a da puteri morale. Avusese un vis frumos, un dor duios și mîngîietor, care-l întărea în ceasurile lui de oboseală și descurajare. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. Lupta întărește pe cel slab. RUSSO, O. 31. 4. tranzitiv (Cu privire la acțiuni, organizații, sisteme etc.) A face să devină (mai) puternic, a consolida. Această reformă bănească va întări cursul leului, ridicînd conținutul lui în aur. HOT. R. B. 12. Ne luăm angajamentul să vă dăm tot ajutorul cu munca noastră, ca să ne îndeplinim împreună sarcina de a întări și a duce cît mat departe regimul nostru democrat. CĂLUGĂRU, O. P. 99. • reflexiv Partidul se întărește și își consolidează legăturile cu clasa muncitoare și cu masele celor ce muncesc primind în rîndurile lui pe cei mai buni, mai devotați și mai hotărîți dintre muncitori și dintre oamenii muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2771. 5. tranzitiv A confirma, a adeveri (o vorbă, o bănuială). Peste alte cîteva zile însă un rănit, abia sosit, îmi întărește presupunerea. CAMIL PETRESCU, U. N. 423. Alții întăreau spusele celorlalți. CREANGĂ, P. 232. • reflexiv Vestea se întărea tot mai tare rostită. SADOVEANU, O. I 512. ♦ intranzitiv A sublinia, a accentua, a da mai multă tărie celor spuse. N-are să fie cum a fost, băieți! – întări locotenentul Ghencea. C. PETRESCU, Î. II 11. Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. REBREANU, R. I 235. ♦ A confirma într-o slujbă. Cînd te-i hotărî... să mă vestești prin poștă și eu te întăresc unde-i cere. STĂNOIU, C. I 13. 6. tranzitiv A da unei acțiuni putere legală (printr-un act valabil); a da unui act putere legală (prin îndeplinirea formalităților cerute); a legaliza. Scriseră carte și o întăriră. ISPIRESCU, L. 45. Fă hîrtia de dănuire... și să mergem s-o întărim la judecătorie. NEGRUZZI, S. I 302. • reflexiv pasiv I se dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin care i se întărea stăpînirea peste provinciile polone, ce va putea coprinde. BĂLCESCU, O. II 284. 7. reflexiv (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica, a spori în intensitate. Vîntul se întărise și stropii de ploaie conteniseră. SADOVEANU, O. VI 68. Căldura se întărește. DUNĂREANU, CH. 84. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRI: ÎNTĂRI verb 1. a (se) învîrtoșa, a (se) solidifica, (învechit și regional) a (se) slei. (Lava fierbinte s-a intari.) 2. a se bătători, a se ințeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a intari.) 3. a (se) durifica. (A intari un metalurgie) 4. a se împietri, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a intari.) 5. (construcții) a (se) consolida, (popular) a (se) înțepeni, (învechit și regional) a (se) tocmi. (A intari fundația unui imobil.) 6. (termen militar) a (se) fortifica, (rar) a (se) retranșa, (învechit) a (se) întemeia. (A intari un loc, un oraș.) 7. a (se) fortifica, (figurat) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a intari în lupte.) 8. (medicina) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (învechit și popular) a (se) împuternici, (popular și fam.) a (se) drege, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) zdrăveni, (regional) a (se) vînjoșa, (Moldova) a (se) priboli. (S-a intari după boală.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a intari.) 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potența. (A intari valoarea unei mărimi fizice.) 11. (juridic) a autentifica, a legaliza, (învechit) a protocoli. (A intari un act.) 12. (juridic) a confirma, a consacra, a consfinți, a ratifica, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra. (Adunarea a intari aceste măsuri.) 13. (juridic) a confirma, a recunoaște, a valida. (L-a intari în funcție.) 14. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate intari cele spuse.) 15. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a proba, a susține. (Și-a intari temeinic ideile.) 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situația lor s-a intari.) 17. a consolida, (învechit) a statornici. (Aceasta i-a intari faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strînge, (figurat) a (se) cimenta. (Au intari relațiile de prietenie.) 19. a accentua, a evidenția, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livresc) învedera, a potența. (A intari calitățile lucrării.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRI: ÎNTĂRÍ, întăresc, verb IV. 1. reflexiv A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. tranzitiv A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. tranzitiv și reflexiv A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ figurat A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) consolida. 5. tranzitiv A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. tranzitiv A legaliza o acțiune, un act. 7. reflexiv (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTĂRI: ÎNTĂRÍ, întăresc, verb IV. 1. reflexiv A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. tranzitiv A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. tranzitiv și reflexiv A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ figurat A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) consolida. 5. tranzitiv A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. tranzitiv A legaliza o acțiune, un act. 7. reflexiv (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întări: întărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întări: întărí (a intari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întăreá; conjunctiv prezent 3 să întăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTARI' ÎNȚĂRCÁREÎNȚĂRCÁTÎNȚĂRCĂTOÁREÎNȚĂRCUÍÎNTĂRÍÎNTĂRÍREÎNTĂRÍTîntărităÎNTĂRÎTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întări Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lava fierbinte s-a întări. Pămîntul s-a întări. A întări un metalurgie 4. Pîinea s-a întări. A întări fundația unui imobil. A întări un loc, un oraș. S-a întări în lupte. S-a întări după boală. Viteza vîntului s-a întări. A întări valoarea unei mărimi fizice. A întări un act. Adunarea a întări aceste măsuri. L-a întări în funcție. Toate întări cele spuse. Și-a întări temeinic ideile. Situația lor s-a întări. Aceasta i-a întări faima. Au întări relațiile de prietenie. A întări calitățile lucrării. S-a întări în lupte. A întări valoarea unei mărimi fizice. L-a întări în funcție. Situația lor s-a întări. Aceasta i-a întări faima. Au întări relațiile de prietenie. întărí a întări verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întăreá; conjunctiv prezent 3 să întăreáscă. |
GRAMATICA cuvântului întări? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întări poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE întări? Vezi cuvântul întări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întări?[ în-tă-ri ] Se pare că cuvântul întări are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întări |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular cât colea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
