 | as |
|
| însuşire [ în-su-şi-re ] VEZI SINONIME PENTRU însuşire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului insusire în mai multe dicționareDefinițiile pentru insusire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘIRE: ÎNSUȘIRE s. 1. apropriere, atribuire. (insusire unui bun care nu i se cuvine de drept.) 2. deprindere, învățare. (insusire unei meserii.) 3. asimilare, asimilație, învățare. (A-și propune insusire întregii materii.) 4. atribut, calitate, caracter, caracteristică, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O insusire esențială a acestui fenomen este...) 5. calitate, natură. (insusire unui lucru.) 6. calitate, valoare. (insusire deosebită a unui produs de artă.) 7. calitate, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o insusire de preț.) 8. calitate, dar, har. (Are insusire de a provoca rîsul.) 9. facultate, proprietate. (Magnetul are insusire de a atrage fierul.) 10. dar, putere. (Are unele insusire miraculoase.) 11. aptitudine, capacitate, facultate, posibilitate. (insusirei intelectuale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘIRE: ÎNSUȘÍRE1, însușiri, substantiv feminin Acțiunea de a-și însuși. 1. Luare în stăpînire, în proprietate; apropriere. Modul de însușire capitalist. ▭ Însușirea muncii neplătite este forma de bază a modului de producție capitalist. ENGELS, A. 34. 2. Învățare temeinică, asimilare de cunoștințe. Datorită politicii partidului și guvernului, oricărui muncitor îi este astăzi deschis drumul către însușirea tehnicii și a științei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 70. 3. Arogare (a unui drept). Supremația ce-și luase patriarhia Constantinopolii și însușirea abuzivă de a nu se rîndui mitropolit fără știrea și încuviințarea ei. NEGRUZZI, S. I 241. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘIRE: ÎNSUȘÍRE2, însușiri, substantiv feminin 1. Trăsătură, calitate distinctivă mai ales a ființelor. Arăpușca, o dată cu puterea, pierduse și însușirile sale de zînă: fiindcă se măritase cu un muritor, se făcuse și ea muritoare. POPESCU, B. III 74. 2. Talent, facultate, înclinație. Încă de la acest început măreț, poetul dovedea însușirile pe care le-a dezvoltat într-o lungă carieră literară. SADOVEANU, E. 225. Uite: Dragomir spătarul zice că sînt mai războinic Decît el. Ciudată treabă: fiecare mă vedeți Dăruit c-o însușire ce voi singuri o aveți. DAVILA, vezi vezi 64. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘIRE: ÎNSUȘÍRE, însușiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – vezi însuși. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘIRE: ÎNSUȘÍRE, însușiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – vezi însuși. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru însușire: însușíre forme Acțiunea de a-țĭ însuși ceva. Calitate: copil plin de însușirĭ. Atribut: buzduganu era însușirea mareluĭ armaș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘIRE: ÎNSUȘÍRE insusirei forme 1) vezi A ÎNSUȘI. 2) Trăsătură distinctivă; semn diferențial; caracteristică; proprietate. /v. a însuși Forme diferite ale cuvantului insusire: insusirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru însușire: însușire forme acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei: atribut, calitate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însușire: însușíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat însușírii; plural însușíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însușire: însușíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat însușírii; plural însușíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSUSIRE' însuși-glasulînsușíeÎNSUȘIETÁTEînsușímeÎNSUȘÍREÎNSUȘÍTînsutéscÎNSUTÍÎNSUTÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL însușire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însușire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii însușire unui bun care nu i se cuvine de drept. însușire unei meserii. A-și propune însușire întregii materii. O însușire esențială a acestui fenomen este. însușire unui lucru. însușire deosebită a unui produs de artă. Caracterul lui e o însușire de preț. Are însușire de a provoca rîsul. Magnetul are însușire de a atrage fierul. Are unele însușire miraculoase. însușirei intelectuale. însușire unei meserii. O însușire esențială a acestui fenomen este. Caracterul lui e o însușire de preț. Magnetul are însușire de a atrage fierul. Are unele însușire miraculoase. ÎNSUȘÍRE însușirei forme 1 vezi A ÎNSUȘI. |
GRAMATICA cuvântului însușire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însușire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul însușire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE însuşire? Vezi cuvântul însuşire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însuşire?[ în-su-şi-re ] Se pare că cuvântul însuşire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL însușire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Undă purtătoare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul însușire are forma: însușíri
