eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție insusi


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
însuşi [ în-su-şi ]
VEZI SINONIME PENTRU însuşi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului insusi în mai multe dicționare

Definițiile pentru insusi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a însuși
Verbul: a însuși (forma la infinitiv)
A însuși conjugat la timpul prezent:
  • eu însușesc
  • tu însușești
  • el ea însușește
  • noi însușim
  • voi însușiți
  • ei ele însușesc
VEZI VERBUL a însuși CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI:
ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. reflexiv (Cu pronumele în dativ)

1. A pune stăpînire pe ceva, a deveni stăpîn al unui lucru, a lua în stăpînire, a-și apropria.
       • (Complementul este un abstract) [Turcii] își însușiră dreptul a numi și pre domni. NEGRUZZI, S. I 274.

2. A învăța temeinic, a asimila un număr de cunoștințe pentru a le folosi la nevoie. Cadrele care nu-și însușesc în mod creator teoria marxism-leninismului, care nu-și însușesc concepția științifică marxistă despre lume, riscă să se abată de la calea justă sau să degenereze în practicieni mărginiți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 36.

3. (Cu privire la idei, păreri, planuri) A adopta, a face propriu.
       • Expresia: A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea.
♦ A da (ceva) drept al său. Ce-ngîmfat pedantul este cînd, vînînd descoperiri, Caută să-și însușească pe nedrept alte gîndiri. BELDICEANU, P. 120.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNSUȘI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI:
ÎNSUȘI verb

1. a-și apropria, a-și atribui. (Își insusi ceva ce nu i se cuvine de drept.)

2. a fura, a sustrage, (familial) a șterpeli, (argotic) a furgăsi, a furlua. (A-și insusi un bun străin.)

3. a se atinge. (Și-a insusi banii statului.)

4. a adopta, a primi, (figurat) a îmbrățișa. (A-și insusi o nouă credință.)

5. a deprinde, a învăța, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată insusi.)

6. a asimila, a învăța. (Și-a insusi întreaga materie.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNSUȘI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI:
ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. tranzitiv

1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria.
♦ A-și aroga un drept.

2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța.
♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva.

– Din pronume însuși, vezi însumi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNSUȘI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI:
ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. tranzitiv

1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria.
♦ A-și aroga un drept.

2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța.
♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva.

– Din pronume însuși, vezi însumi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

însuși
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însuși:
însușí3 (a-și insusi) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea își însușéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea își însușeá; conjunctiv prezent 3 să-și însușeáscă; gerunziu însușíndu-și
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

însuși
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însuși:
însușí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele însușésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea însușeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural însușeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

î́nsuși
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru î́nsuși:
î́nsuși1 adjectiv pr. m. (el, lui, pe el ínsusi); forme î́nsăși (ea, pe ea ínsusi), genitiv dativ î́nseși (a fetei ei ínsusi, ei ínsusi)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

î́nsuși
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru î́nsuși:
î́nsuși pr. m., adjectiv masculin, plural î́nșiși; forme singular î́nsăși, plural î́nseși/î́nsele
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

î́nsuși
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru î́nsuși:
î́nsuși2 (învechit) pr. m.; forme î́nsăși, genitiv dativ î́nseși
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INSUSI'
ÎNȘURUBÁREÎNȘURUPÁînsúsînsușéscÎNSUȘÍînsuși-glasulînsușíeÎNSUȘIETÁTEînsușíme

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL î́nsuși
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului î́nsuși dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Își î́nsuși ceva ce nu i se cuvine de drept.
A-și î́nsuși un bun străin.
Și-a î́nsuși banii statului.
A-și î́nsuși o nouă credință.
Nu e meșteșug pe care să nu-l poată î́nsuși.
Și-a î́nsuși întreaga materie.
Și-a î́nsuși banii statului.
Nu e meșteșug pe care să nu-l poată î́nsuși.
însușí3 a-și î́nsuși verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea își însușéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea își însușeá; conjunctiv prezent 3 să-și însușeáscă; gerunziu însușíndu-și.
El, lui, pe el î́nsuși; forme î́nsăși ea, pe ea î́nsuși, genitiv dativ î́nseși a fetei ei î́nsuși, ei î́nsuși.

GRAMATICA cuvântului î́nsuși?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului î́nsuși.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul î́nsuși poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul î́nsuși sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE însuşi?
Vezi cuvântul însuşi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însuşi?
[ în-su-şi ]
Se pare că cuvântul însuşi are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL î́nsuși
Inţelegi mai uşor cuvântul î́nsuși dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL î́nsuși

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A băga cuiva ceva în sau la cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a menține ordinea într-un mod sever și autoritar
loc unde își execută pedeapsa infractorii minori
a a face pe cineva să înțeleagă o problemă, o teorie etc
nevinovat, corect, drept, legiuit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app