 | as |
|
| î́nsumi [ î́-nsu-mi ] VEZI SINONIME PENTRU î́nsumi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului insumi în mai multe dicționareDefinițiile pentru insumi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru Î́NSUMI: Î́NSUMI, Î́NSĂMI, î́nșine, î́nsene, pronume de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, vezi 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. vezi I 37. – Forme gramaticale: persoană persoana a doua singular: tu însuți, însăți (plural înșivă, însevă); persoană persoana a treia singular: el / ea însuși, însăși (plural înșiși, înseși). Forme diferite ale cuvantului ínsumi: Î́nsĂmi Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru Î́NSUMI: Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adjectiv pronume, pronume de întărire. 1. Adj. pronume (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. pronume de întărire (învechit) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: persoană persoana a doua singular: tu însuți, însăți, persoană persoana a treia singular: el / ea însuși, însăși, persoană persoana întâi plural: noi înșine, însene, persoană persoana a doua plural: voi înșivă, însevă, persoană persoana a treia plural: ei / ele înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. Forme diferite ale cuvantului ínsumi: Î́nsĂmi Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSUMI: ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pronume de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (învechit) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: persoană persoana a doua singular: tu însuți, însăți, persoană persoana a treia singular: el / ea însuși, însăși, persoană persoana întâi plural: noi înșine, însene, persoană persoana a doua plural: voi înșivă, însevă, persoană persoana a treia plural: ei / ele înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. Forme diferite ale cuvantului insumi: ÎnsĂmi Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru î́nsumi: î́nsumi1 adjectiv pr. m. (eu, mie, pe mine ínsumi); forme î́nsămi (eu, pe mine ínsumi), genitiv dativ î́nsemi (a fetei mele ínsumi, mie ínsumi) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru î́nsumi: î́nsumi pr. m., adjectiv masculin, plural î́nșine; forme singular î́nsămi, genitiv dativ î́nsemi, plural î́nsene Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru î́nsumi: î́nsumi2 (învechit) pr. m.; forme î́nsămi, genitiv dativ î́nsemi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSUMI: ÎNSUMI pronume singur. (Eu insumi am observat aceasta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSUMI' ÎNSUMÁÎNSUMÁREÎNSUMATÍV, -ĂînsumețéscÎNSUMIINSUMISIÚNEînsumúținsuperábilInsuportabil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNSUMI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însumi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Eu, mie, pe mine Însumi; forme î́nsămi eu, pe mine Însumi, genitiv dativ î́nsemi a fetei mele Însumi, mie Însumi. Eu Însumi am observat aceasta. Eu Însumi am observat aceasta. |
GRAMATICA cuvântului ÎNSUMI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însumi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNSUMI poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE î́nsumi? Vezi cuvântul î́nsumi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul î́nsumi?[ î́-nsu-mi ] Se pare că cuvântul î́nsumi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNSUMI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără șovăire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
