 | as |
|
| Insultă [ in-sul-tă ] VEZI SINONIME PENTRU insultă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului insulta în mai multe dicționareDefinițiile pentru insulta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a insulta (forma la infinitiv) A insulta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSÚLTĂ, insulte, substantiv feminin Atac prin vorbe sau, mai rar, prin fapte împotriva unei persoane, cu intenția de a o umili, de a o înjosi; ocară, jignire, injurie, ofensă. Colonelul Rusescu mișcă nemulțumit mustățile sub insultă. DUMITRIU, B. forme 122. Luă poziția de drepți... convins că alte insulte vor urma. SAHIA, N. 87. Să mă spele de insulte nu mă-ncerc să fac apel La un veac ce nu coprinde decît patimă în el. MACEDONSKI, O. I 119. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTÁ, insúlt, verb I. tranzitiv A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. • figurat Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSULTĂ substantiv afront, injurie, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat) lezare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru insultă: *insúltă forme, plural e (în franceză insulte, despre mlat. insultus, insultă, saŭ derivat despre verbu a insulta). Acțiunea de a insulta, vorbă injurioasă adresată cuĭva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSÚLTĂ insultae forme Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; ofensă; injurie. [G.-D. insultei] /<fr. insulte Forme diferite ale cuvantului insulta: insultae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTA verb a jigni, a ofensa, a ultragia, (livresc) a invectiva, a vexa, (popular) a sudui, (figurat) a atinge, a răni, (livresc figurat) a leza. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTÁ verb I. trecut A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < limba franceza insulter, conform latina insultare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSÚLTĂ, insulte, substantiv feminin Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din limba franceza insulte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSÚLTĂ, insulte, substantiv feminin Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din limba franceza insulte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTÁ, insúlt, verb I. tranzitiv A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din limba franceza insulter, latina insultare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTÁ, insúlt, verb I. tranzitiv A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din limba franceza insulter, latina insultare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTÁ verb trecut a aduce (cuiva) o insultă; (figurat) a brava cu insolență. (< limba franceza insulter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru insulta: insultá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu insúlt, persoana a treia singular: el / ea și plural insúltă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSULTĂ substantiv feminin jignire, ofensă, injurie. (< limba franceza insulte) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru insultă: insultă forme 1. ofensare cu vorbe sau fapte; 2. atac brusc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru insultă: insúltă substantiv feminin, genitiv dativ articulat insúltei; plural insúlte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSULTĂ: INSÚLTĂ substantiv feminin Jignire, ofensă. [< limba franceza insulte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru insultă: insultă substantiv feminin, genitiv dativ articulat insúltei; plural insúlte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru insulta: insultá (a insulta) verb, indicativ prezent 3 insúltă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INSULTA: INSULTÁ verb vezi jigni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSULTA' însulițătórînsulițătúrăînsulițézinsúltINSULTÁINSULTÁREINSULTÁTINSULTĂTÓRÎNSUMÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INSULTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului insulta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INSÚLTĂ insultae forme Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; ofensă; injurie. Insultá a insulta verb, indicativ prezent 3 insúltă. |
GRAMATICA cuvântului INSULTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului insulta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INSULTA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE insultă? Vezi cuvântul insultă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul insultă?[ in-sul-tă ] Se pare că cuvântul insultă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INSULTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din cale-afară sau afară din cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul insulta se conjugă: ei ele insúltă
