eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție instrumentatie


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Instrumentație [ in-stru-men-ta-ți-e ]
VEZI SINONIME PENTRU instrumentație PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului instrumentatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru instrumentatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru instrumentație:
instrumentație

1. Ansamblul cunoștințelor privitoare la posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor* muzicale. Conturându-se ca o disciplină independentă în cadrul studiului sistematic al muzicii, începând cu prestigiosul Tratat al lui Berlioz (1844), i. înregistrează o necontenită evoluție datorată resurselor în continuă îmbogățire ale instr. tradiționale precum și introducerii de noi instr. Tratatele de i. mai cuprind și unele noțiuni de acustică* (legate de modul de producere a sunetelor la diferite instr. și de particularitățile lor de construcție), considerații istorice despre apariția și evoluția fiecărui instr., exemple practice de folosire a instr. (extrase din partituri* muzicale) precum și noțiuni de combinare a instr. În cadrul orch., acestea făcând propriu-zis obiectul orchestrației*. Sin.: teoria instrumentelor.

2. Felul în care este tratat un instr. Într-o compoziție (1) muzicală

– scriitura instr. a acestuia

– ținând seama de posibilitățile specifice ale respectivului instr.

3. Realizarea unei partituri muzicale prin notarea exactă (prealabilă) a instr. participante și obținerea unor combinații sonore judicios calculate.

Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

INSTRUMENTAȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, substantiv feminin

1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce-i revine spre executare fiecărui instrument în parte. O instrumentație bizară, din concertul căreia nu lipsea nici piculina... nici contrabasul. HOGAȘ, M. N. 86.

2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea amănunțită a particularităților fiecărui instrument muzical, în vederea folosirii lui în compoziție și în orchestră.

3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INSTRUMENTAȚIE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE (< limba franceza ) substantiv feminin

1. Operație ce constă în a atribui unui instrument determinat execuția unei fraze muzicale sau a mai multora; nu coincide cu orchestrația; de mare importanță în urmă cu două secole, utilizată și acum pentru a transcrie o lucrare concepută inițial pentru alt instrument sau grup de instrumente.

2. Ansamblul operațiilor care se execută la o sondă, în scopul lichidării urmărilor unor accidente tehnice care au provocat blocarea găurii de sondă (ex. extragerea cablurilor sau a pieselor scăpate ori rămase în gaura de sondă).

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

INSTRUMENTAȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, substantiv feminin

1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.

2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.

3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.

– Din limba franceza instrumentation.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INSTRUMENTAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE substantiv feminin

1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte.
♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument.

2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / conform limba franceza instrumentation].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

INSTRUMENTAȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, substantiv feminin

1. Repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente.

2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.

3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.

– Din limba franceza instrumentation.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INSTRUMENTAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE substantiv feminin

1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație.

2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale.

3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< limba franceza instrumentation)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

INSTRUMENTAȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTÁȚIE instrumentatiei forme Mod de aranjare a unor grupuri de instrumente într-o orchestră pentru executarea unei piese muzicale; orchestrație. /<fr. instrumentation
Forme diferite ale cuvantului instrumentatie: instrumentatiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

instrumentație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instrumentație:
instrumentáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat instrumentáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat instrumentáției; plural instrumentáții, articulat instrumentáțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

instrumentație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instrumentație:
instrumentáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat instrumentáția (-ți-a), genitiv dativ articulat instrumentáției; plural instrumentáții, articulat instrumentáțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

instrumentație
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru instrumentație:
instrumentați(un)e forme modul cum e dispusă partea instrumentală a unei piese muzicale.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INSTRUMENTAȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUMENTAȚIE:
INSTRUMENTAȚIE substantiv (muzică) orchestrare, orchestrație.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRUMENTATIE'
instrumentalístinstrumentalitáteINSTRUMENTÁRINSTRUMENTÁREINSTRUMENTÁȚIEinstrumentațiúneinstrumentézINSTRUMENTÍSTinstrumentístă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INSTRUMENTAȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instrumentaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
INSTRUMENTÁȚIE instrumentaȚiei forme Mod de aranjare a unor grupuri de instrumente într-o orchestră pentru executarea unei piese muzicale; orchestrație.

GRAMATICA cuvântului INSTRUMENTAȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instrumentaţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INSTRUMENTAȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul INSTRUMENTAȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul instrumentație are forma: instrumentáții
VEZI PLURALUL pentru INSTRUMENTAȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE instrumentație?
Vezi cuvântul instrumentație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instrumentație?
[ in-stru-men-ta-ți-e ]
Se pare că cuvântul instrumentație are şase silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INSTRUMENTAȚIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Lumea nouă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale
între oameni, în lume
cele două americi și oceania
teren arat, grăpat etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app