 | as |
|
| Instrui [ in-stru-i ] VEZI SINONIME PENTRU instrui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instrui în mai multe dicționareDefinițiile pentru instrui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a instrui (forma la infinitiv) A instrui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTRUI: INSTRUÍ, instruiesc, verb IV. tranzitiv 1. A învăța (pe cineva), a da (cuiva) învățătură; a transmite (cuiva) cunoștințe, a pregăti (pe cineva) într-un domeniu oarecare. vezi iniția, lumina. Fiecare scriitor are în grija lui patru-cinci tineri scriitori, fiecare îi instruiește și răspunde de ei. SAHIA, U.R.S.S. 195. ♦ reflexiv A căpăta cunoștințe, a învăța. El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11. 2. (Cu privire la soldați) A pregăti în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Cu privire la afaceri judiciare, penale sau la persoanele implicate) A cerceta, a ancheta, confruntînd, culegînd probe, examinînd. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUI: INSTRUI verb 1. a învăța, (rar) a școli, (învechit) a certa, a mustrui, a muștrului, a pedepsi. (A instrui elevii.) 2. a culturaliza. (A instrui masele.) 3. a învăța, a studia, (învechit și regional) a se pricopsi. (Se instrui mult.) 4. a citi, a se cultiva. (Se instrui sistematic.) 5. a (se) iniția, a (se) învăța. (A instrui pe cineva într-o disciplină.) 6. a îndruma, a pregăti. (O instrui pentru viața de gospodină.) 7. (termen militar) (învechit) a șmotri. (A instrui ostașii.) 8. (juridic) a ancheta, a cerceta. (A instrui un caz penal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTRUI: INSTRUÍ, instruiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. tranzitiv A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. tranzitiv (juridic) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din limba franceza instruire, latina instruere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTRUI: INSTRUÍ, instruiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. tranzitiv A pregăti ostașii pentru însușirea teoriei și practicii militare. 3. tranzitiv (juridic) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din limba franceza instruire, latina instruere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUI: INSTRUÍ verb I. trecut, reflexiv a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța. II. trecut 1. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară. 2. (juridic) a face instrucția unui proces. (< limba franceza instruire, latina instruere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUI: INSTRUÍ verb IV. trecut 1. A învăța, a furniza cunoștințe (cuiva) într-un anumit domeniu. ♦ reflexiv A-și îmbogăți cunoștințele, a învăța. 2. A face instrucția unui proces. [pronume -stru-i, p.i. -iesc, conjuncție -iască. / < limba franceza instruire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instrui: instruí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele instruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea instruiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural instruiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instrui: instruí (a instrui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele instruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea instruiá; conjunctiv prezent 3 să instruiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRUI' instructív-educatívINSTRUCTIVITÁTEinstructoáreinstrúctorINSTRUÍINSTRUÍREInstruitINSTRUMÉNTINSTRUMENTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL instrui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instrui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A instrui elevii. A instrui masele. Se instrui mult. Se instrui sistematic. A instrui pe cineva într-o disciplină. O instrui pentru viața de gospodină. A instrui ostașii. A instrui un caz penal. A instrui elevii. Se instrui sistematic. A instrui pe cineva într-o disciplină. A instrui ostașii. Instruí a instrui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele instruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea instruiá; conjunctiv prezent 3 să instruiáscă. |
GRAMATICA cuvântului instrui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instrui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul instrui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE instrui? Vezi cuvântul instrui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instrui?[ in-stru-i ] Se pare că cuvântul instrui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL instrui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca cartea cea mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
