 | as |
|
| Instrucțiune [ in-struc-ți-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU instrucțiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instructiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru instructiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru instrucțiune: *instrucțiúne forme (latina in-strúctio, -ónis. vezi con- și di-strucțiune). Acțiunea de a instrui. Învățătură, învățămînt, cultură a inteligențeĭ (în școală saŭ în armată). Știință, noțiunĭ cîștigate (însușite): a avea o instrucțiune solidă. Lecțiune, precept, învățămînt: istoria e plină de instrucțiune. Cercetare, acte și formalitățĭ necesare ca să se judece un proces: instrucțiune judiciară. Ministru instrucțiuniĭ publice și private, ministru școalelor statuluĭ și al celor particulare (al educațiuniĭ naționale). Judecător de instrucțiune. vezi judecător. A face instrucțiune cu soldațiĭ, cu eleviĭ, a-ĭ învăța mînuirea armelor. plural Ordine precise, informațiunĭ: acest ambasador urmează instrucțiunile guvernuluĭ luĭ. – Și -úcție. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE (< limba franceza , latina) substantiv feminin 1. (La plural )Indicații, precizări privind modul de îndeplinire a unui lucru. ♦ Act normativ emis de conducătorii organelor centrale ale administrației de stat, în limita competenței lor, în baza și în vederea aplicării legilor, decretelor sau hotărârilor guvernului. 2. (învechit) Instrucție (1). 3. (informatică) Element al unui limbaj de programare prin care, într-un program de calculator, sunt indicate operațiile ce trebuie efectuate asupra datelor ori acțiunile privind părțile programului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Indicație, lămurire dată cuiva spre a ști cum să procedeze pentru aducerea la îndeplinire a unui anumit lucru, pentru aplicarea unor legi, regulamente, dispoziții etc. A fost numit deodată prim-secretar la ambasada din Constantinopole... și duse lucrurile pînă la o ruptură între Rusia și Englitera, trecînd peste voința și instrucțiunile șefului său. GHICA, S. 178. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, substantiv feminin 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La plural ) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza instruction, latina instructio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, substantiv feminin 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La plural ) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza instruction, latina instructio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIUNE s. 1. directivă, indicație, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (învechit) regulativ. (A respectat toate instructiuneiile primite.) 2. (la plural ) explicație, indicație, îndrumare, lămurire. (instructiune pentru folosirea unui medicament.) 3. (la plural ) aviz, indicație, prescripție, recomandare, recomandație. (După instructiunele medicului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE instructiunei forme 1) mai ales la plural Lămurire (orală sau scrisă) dată cuiva pentru a ști cum să procedeze în vederea realizării unei acțiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea în practică a unor îndrumări sau întreținerea unui obiect. [silabe in-struc-ți-u-] /<fr. instruction Forme diferite ale cuvantului instructiune: instructiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE substantiv feminin 1. (La plural ) Lămuriri, explicații, dispoziții date cuiva pentru a ști cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) [în DN] și indicând operația de efectuat. [pronume -ți-u-. / < limba franceza instruction]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIUNE: INSTRUCȚIÚNE substantiv feminin 1. indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) și indicând operația de efectuat. (< limba franceza instruction, latina instructio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instrucțiune: instrucțiúne (indicație) substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat instrucțiúnii; plural instrucțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instrucțiune: instrucțiúne (indicație) (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat instrucțiúnii; plural instrucțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRUCTIUNE' instructáinstructájINSTRÚCȚIEinstrucționálINSTRUCȚIÚNEINSTRUCTÍVinstructív-educatívINSTRUCTIVITÁTEinstructoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL instrucțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instrucțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A respectat toate instrucțiuneiile primite. Instrucțiune pentru folosirea unui medicament. După instrucțiunele medicului. INSTRUCȚIÚNE instrucțiunei forme 1 mai ales la plural Lămurire orală sau scrisă dată cuiva pentru a ști cum să procedeze în vederea realizării unei acțiuni sau misiuni speciale. Instrucțiunei pentru folosirea unui medicament. |
GRAMATICA cuvântului instrucțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instrucțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul instrucțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE instrucțiune? Vezi cuvântul instrucțiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instrucțiune?[ in-struc-ți-u-ne ] Se pare că cuvântul instrucțiune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL instrucțiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în religia creștină; în sintagma cele zece porunci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul instrucțiune are forma: instrucțiúni
