 | as |
|
| înstrăinare [ în-stră-i-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU înstrăinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instrainare în mai multe dicționareDefinițiile pentru instrainare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINARE: ÎNSTRĂINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. 1. Îndepărtare de locul nașterii sau al domiciliului permanent; pribegie, exil. Înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine știe pentru cîtă verb reflexiv:eme! CREANGĂ, A. 125. De pe plaiu-nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Întrerupere a unor legături strînse cu cineva; răcire a relațiilor; răceală, indiferență. Timp de patruzeci și mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceartă, nici o înstrăinare. GALACTION, O. I 18. Zaharia Duhu, petrolistul milionar și maniac, fostul căutător de comori, îl privi cu un fel de înstrăinare. C. PETRESCU, A. 308. 3. Pierderea caracterului național. Se știe că unul din capetele de acuzație care i se aduceau era «înstrăinarea», faptul că a scris o serie de poezii în limba franceză. vezi limba română noiembrie 1953, 316. Pe verb reflexiv:emea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 101. 4. (juridic) Transmiterea unui drept sau a unui lucru în proprietatea altei persoane. ♦ Furt. – Pronunțat: -stră-i-. – Variantă: înstreináre substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINARE: ÎNSTRĂINÁRE (< înstrăina) substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) înstrăina. 2. (Dr.) Transmitere, prin act juridic ori prin efectul legii, a dreptului de proprietate sau a altor drepturi; alienare. 3. (FILOZ.) Noțiune care înglobează diferite fenomene de dezumanizare, caracteristice societății contemporane; transformarea produselor activității omenești, inclusiv a relațiilor și instituțiilor sociale, în forțe reificate, străine și ostile omului; depersonalizarea oamenilor, izolarea indivizilor unii de alții și a individului de societate, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea iluzorie, denaturată a realității etc.; alienare. 4. (REL.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială și renunță la drepturile sale civile pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINARE: ÎNSTRĂINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. ♦ (Rel.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. [ pronunție: -stră-i-. – Variante: înstreináre substantiv feminin] – vezi înstrăina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINARE: ÎNSTRĂINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. [ pronunție: -stră-i-. – Variante: înstreináre substantiv feminin] – vezi înstrăina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înstrăinare: înstrăinare forme juridic transferarea unei proprietăți: înstrăinarea bunurilor Statului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înstrăinare: înstrăináre substantiv feminin (silabe -stră-i-), genitiv dativ articulat înstrăinării; plural înstrăinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înstrăinare: înstrăinare substantiv verbal EMIGRARE. EMIGRAȚIE. EXPATRIERE. PRIBEGIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înstrăinare: înstrăináre (-stră-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat înstrăinắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINARE: ÎNSTRĂINÁRE substantiv (juridic) alienare. (instrainare unui bun.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINARE: ÎNSTRĂINARE substantiv (juridic) alienare. (instrainare unui bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRAINARE' INSTITUȚIÚNEINSTITUTOÁREINSTITUTÓRÎNSTRĂINÁÎNSTRĂINÁREÎNSTRĂINÁTînstrăinézÎNSTREINÁÎNSTREINÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNSTRĂINARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înstrăinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎnstrĂinare unui bun. ÎnstrĂinare unui bun. |
GRAMATICA cuvântului ÎNSTRĂINARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înstrăinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNSTRĂINARE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înstrăinare? Vezi cuvântul înstrăinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înstrăinare?[ în-stră-i-na-re ] Se pare că cuvântul înstrăinare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNSTRĂINARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Geometrie plană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înstrăinare are forma: înstrăinări
