 | as |
|
| înstrăina [ în-stră-i-na ] VEZI SINONIME PENTRU înstrăina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instraina în mai multe dicționareDefinițiile pentru instraina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înstrăina (forma la infinitiv) A înstrăina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINA: ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, verb I. 1. reflexiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A-și părăsi familia, locul de reședință sau de naștere, stabilindu-se în altă parte și rupîndu-se de viața de pînă atunci; a se depărta sufletește de cei de care era legat. Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. N-a verb reflexiv:ut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. ♦ tranzitiv A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. 2. tranzitiv (juridic) A transmite (prin vînzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. • absolut Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. ♦ A sustrage, a fura. Cei care înstrăinează bunuri obștești sînt pedepsiți de lege. – Pronunțat: -stră-i-. – prezent industrie și: (rar) înstrăín (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 201). – Variantă: înstreiná verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINA: ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, verb I. 1. tranzitiv A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. reflexiv A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ figurat A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [ pronunție: -stră-i. – Variante: înstreiná verb I] – În + străin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINA: ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, verb I. 1. tranzitiv A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. reflexiv A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ figurat A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [ pronunție: -stră-i. – Variante: înstreiná verb I] – În + străin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINA: ÎNSTRĂINA verb 1. (învechit și regional) a (se) străina. (S-au instraina de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai instraina de noi?) 3. (juridic) a aliena. (A instraina un bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înstrăina: înstrăiná verb (silabe -stră-i-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu înstrăinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural înstrăineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înstrăina: înstrăiná (a instraina) (-stră-i-) verb, indicativ prezent 3 înstrăineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNSTRĂINA: ÎNSTRĂINÁ verb vezi emigra, expatria, pribegi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înstrăina: înstrăina verb vezi EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRAINA' INSTITUȚIONALIZÁTINSTITUȚIÚNEINSTITUTOÁREINSTITUTÓRÎNSTRĂINÁÎNSTRĂINÁREÎNSTRĂINÁTînstrăinézÎNSTREINÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înstrăina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înstrăina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au înstrăina de casele lor. De ce te-ai înstrăina de noi? 3. A înstrăina un bun. S-au înstrăina de casele lor. De ce te-ai înstrăina de noi? 3. A înstrăina un bun. înstrăiná a înstrăina -stră-i- verb, indicativ prezent 3 înstrăineáză. |
GRAMATICA cuvântului înstrăina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înstrăina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înstrăina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înstrăina? Vezi cuvântul înstrăina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înstrăina?[ în-stră-i-na ] Se pare că cuvântul înstrăina are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înstrăina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Coordonate ecliptice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înstrăina se conjugă: ei ele înstrăineáză
