 | as |
|
| Institut [ in-sti-tut ] VEZI SINONIME PENTRU institut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului institut în mai multe dicționareDefinițiile pentru institut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTITUT: INSTITÚT, institute, substantiv neutru 1. Așezămînt care funcționează în cadrul unei instituții superioare (minister, academie etc.) și în care un colectiv de specialitate face cercetări științifice. În anul 1953 se înființează noi și importante institute de cercetări științifice pe lîngă Academia R.P.R. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2567. Am un prieten la Institutul meteorologic. SEBASTiAN, T. 33. ♦ Instituție de învățămînt superior care are de obicei mai multe facultăți. Institutul de Științe Economice și Planificare «V. I. Lenin». ♦ Local în care funcționează instituții ca cele descrise mai sus. Examenul de admitere se ține la institut. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Învechit) Instituție (2). Fiecare are dreptul a cere răsturnarea chiar a unei legi, cînd aceea i se pare că a devenit neaplicabilă sau vătămătoare pentru institutul sau pentru societatea ce și-a impus-o. ODOBESCU, S. II 332. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru institut: institút, institute substantiv neutru 1. Instituție de învățământ superior; concret localul unde funcționează astfel de instituții. • Institutul teologic universitar = instituție de învățământ superior în cadrul termen bisericesc Ortodoxe Române. În urma Legii învățământului din 3 august 1948 facultățile de teologie fiind scoase de regimul comunist din învățământul de stat, termen bisericesc Ortodoxă Română își reorganizează învățământul teologic superior, înființând la 30 ianuarie 1949 trei institute teologice de grad universitar la București, Sibiu și Cluj, care au funcționat până la 1 octombrie 1991, când au intrat iarăși în cadrul universităților respective ca facultăți. 2. Școală particulară de grad secundar. – Din limba franceza institut, latina institutum. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTITUT: INSTITÚT substantiv neutru 1. Instituție, așezământ (de pe lângă o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetări științifice. ♦ Instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ♦ (În trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local în care funcționează asemenea instituții. 2. (La plural ) Operă care cuprinde principiile dreptului roman din epoca împăratului Iustinian. [< limba franceza institut, conform latina institutum – lucru stabilit]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTITUT: INSTITÚT, institute, substantiv neutru 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (concretizat) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (învechit) Instituție (2). – Din limba franceza institut, latina institutum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTITUT: INSTITÚT, institute, substantiv neutru 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (concretizat) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (învechit) Instituție (2). – Din limba franceza institut, latina institutum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru institut: *institút n., plural e (latina institútum, despre institúere, a institui). Regula unuĭ ordin religios catolic la fundarea luĭ. Ordin instituit de această regulă. Societate savantă saŭ literară. Școală (maĭ ales particulară). Institutu Franciiĭ (saŭ numaĭ Insitutu), reuniunea celor cincĭ academiĭ. Institutele luĭ Iustinian, o carte care conține principiile dreptuluĭ roman, redactată la 533 după Hristos. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTITUT: INSTITÚT substantiv neutru 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. • instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). • (în trecut) liceu particular. • local în care funcționează asemenea instituții. 2. (la plural) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< limba franceza institut, latina institutum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTITUT: INSTITÚT institute n. 1) Instituție de învățământ superior sau de cercetări științifice. 2) Sediul unei astfel de instituții. /<fr. institut, latina institutum Forme diferite ale cuvantului institut: institute Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru institut: institut n. 1. școală: institut de băieți; 2. plural operă ce conține principiile dreptului roman: Institutele lui Justinian. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru institut: institút substantiv neutru, plural institúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru institut: institút substantiv neutru, plural institúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTITUT' instinctualitáteînstîngănéscINSTITUÍINSTITUÍREinstitútINSTITÚȚIEinstituționálinstituționalísminstituționalíst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL institut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului institut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INSTITÚT institute n. |
GRAMATICA cuvântului institut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului institut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul institut poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE institut? Vezi cuvântul institut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul institut?[ in-sti-tut ] Se pare că cuvântul institut are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL institut Inţelegi mai uşor cuvântul institut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Institutul teologic universitar = instituție de învățământ superior în cadrul termen bisericesc Ortodoxe Române |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vorbi aiurea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul institut are forma: institúte
