 | as |
|
| înştiinţare [ în-şti-in-ţa-re ] VEZI SINONIME PENTRU înştiinţare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instiintare în mai multe dicționareDefinițiile pentru instiintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȘTIINȚARE: ÎNȘTIINȚARE s. 1. anunțare, informare, încunoștințare, vestire. (instiintare cuiva despre ceva.) 2. anunțare, încunoștințare, vestire, (învechit) publicare, publicație, publicuire. (instiintare a ceva făcută cuiva.) 3. (concret) afiș, anunț, (livresc) placat, (popular) afipt, (învechit) publicație. (O instiintare anunța orarul.) 4. (concret) anunț, aviz, comunicare, încunoștințare, mesaj. (A primit acasă o instiintare.) 5. (concret) comunicare, informație, știre, veste. (O instiintare de mare importanță.) 6. (concret) notă. (O instiintare de ziar.) 7. avertizare, informare, prevenire, (învechit) prevestire. (instiintare cuiva asupra controlului de mîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȘTIINȚARE: ÎNȘTIINȚÁRE, înștiințări, substantiv feminin Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare. ♦ (concretizat) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă. [ pronunție: -ști-in-] – vezi înștiința. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȘTIINȚARE: ÎNȘTIINȚÁRE, înștiințări, substantiv feminin Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare. ♦ (concretizat) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă. [ pronunție: -ști-in-] – vezi înștiința. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȘTIINȚARE: ÎNȘTIINȚÁRE, înștiințări, substantiv feminin Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, veste. Am primit înștiințare că din Niș a și pornit... sol... împuternicit. DAVILA, vezi vezi 79. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȘTIINȚARE: ÎNȘTIINȚÁRE instiintareări forme 1) vezi A ÎNȘTIINȚA. 2) Document prin care se anunță ceva; aviz /v. a înștiința Forme diferite ale cuvantului instiintare: instiintareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înștiințare: înștiințáre forme Acțiunea de a înștiința. Anunț, știre, informațiune. – Fals încunoștiințare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înștiințare: înștiințáre substantiv feminin (silabe -ști-in-), genitiv dativ articulat înștiințării; plural înștiințări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înștiințare: înștiințáre (-ști-in-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat înștiințắrii; plural înștiințắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înștiințare: înștiințare forme acțiunea de a înștiința și rezultatul ei: aviz, notificare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru înștiințare: înștiințare, înștiințări substantiv feminin (argoul lumii interlope) sentință de condamnare penală. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTIINTARE' INSTIGÁȚIEINSTIGAȚIÚNEINSTIGATÓRÎNȘTIINȚÁÎNȘTIINȚÁREÎNȘTIINȚÁTînștiințézinstiláINSTILÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înștiințare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înștiințare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înștiințare cuiva despre ceva. înștiințare a ceva făcută cuiva. O înștiințare anunța orarul. A primit acasă o înștiințare. O înștiințare de mare importanță. O înștiințare de ziar. înștiințare cuiva asupra controlului de mîine. înștiințare a ceva făcută cuiva. ÎNȘTIINȚÁRE înștiințareări forme 1 vezi A ÎNȘTIINȚA. |
GRAMATICA cuvântului înștiințare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înștiințare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înștiințare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înştiinţare? Vezi cuvântul înştiinţare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înştiinţare?[ în-şti-in-ţa-re ] Se pare că cuvântul înştiinţare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înștiințare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea sau a simți un ghimpe la sau în inimă sau în cuget?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înștiințare are forma: înștiințări
