|
înspăimântător [ în-spă-i-mân-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU înspăimântător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inspaimantator în mai multe dicționareDefinițiile pentru inspaimantator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR: ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR2 inspaimantatoroáre (inspaimantatoróri, inspaimantatoroáre) Care înspăimântă; care provoacă spaimă, groază; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Priveliște inspaimantatoroare. Strigăt inspaimantator. /a (se) înspăimăta + sufix inspaimantatorător Forme diferite ale cuvantului inspaimantator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR: ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR1 adverb 1) Foarte tare. Plângea inspaimantator. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. E inspaimantator de întuneric. /în + a spăimânta Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înspăimântător: înspăimântătór adjectiv masculin, plural înspăimântătóri; forme singular și plural înspăimântătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înspăimântător: înspăimântătór adjectiv masculin, plural înspăimântătóri; forme singular și plural înspăimântătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înspăimântător: înspăimântător a. care înspăimântă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSPAIMANTATOR' înspăimáÎNSPĂIMÂNTÁÎNSPĂIMÂNTÁREÎNSPĂIMÂNTÁTÎNSPĂIMÂNTĂTÓRînspăimântătúrăînspăimáreînspăimátÎNSPĂIMÎNTA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înspăimântător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înspăimântător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR2 înspăimântătoroáre înspăimântătoróri, înspăimântătoroáre Care înspăimântă; care provoacă spaimă, groază; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Priveliște înspăimântătoroare. Strigăt înspăimântător. /a se înspăimăta + sufix înspăimântătorător. Plângea înspăimântător. E înspăimântător de întuneric. |
GRAMATICA cuvântului înspăimântător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înspăimântător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înspăimântător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE înspăimântător? Vezi cuvântul înspăimântător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înspăimântător?[ în-spă-i-mân-tă-tor ] Se pare că cuvântul înspăimântător are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înspăimântător |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de branșă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|