eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție insotire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
însoţire [ în-so-ţi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU însoţire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului insotire în mai multe dicționare

Definițiile pentru insotire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚIRE:
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, acompaniere.

2. (Învechit) Faptul de a se căsători; căsătorie. Nu știu. Mi-i dragă fata. Am avut o nădejde de însoțire. SADOVEANU, O. VII 64. Văd niște mari piedici la însoțirea noastră. NEGRUZZI, S. I 19. A fost o-nsoțire ce trăia-n iubire. PANN, P. vezi I 53.
♦ Nuntă, cununie. Toți zeii fură martori la însoțirea lor. ISPIRESCU, U.

11.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

ÎNSOȚIRE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚIRE:
ÎNSOȚÍRE (< însoți) substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) însoți.
♦ (popular) Căsătorie.

2. Acțiunea prin care una sau mai multe arme (ex. artilerie de î., aviație de î.) sprijină cu focul lor lupta infanteriei și a tancurilor.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

ÎNSOȚIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚIRE:
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit.

2. (popular) Căsătorie; cununie; nuntă.
♦ Împerechere.

– vezi însoți.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNSOȚIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚIRE:
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit.

2. (popular) Căsătorie; cununie; nuntă.
♦ Împerechere.

– vezi însoți.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

însoțire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru însoțire:
însoțire forme

1. acțiunea de a (se) însoți;

2. unire, căsătorie: a fost o însoțire ce trăia în iubire PANN;

3. figurat însoțirea morții cu asprul ger AL.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNSOȚIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚIRE:
ÎNSOȚIRE substantiv acompaniere, conducere, întovărășire, petrecere. (insotire cuiva pînă la poartă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNSOȚIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚIRE:
ÎNSOȚÍRE substantiv verbal casă, căsătorie, căsnicie, împerechere, împreunare, menaj, unire.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

însoțire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru însoțire:
însoțire substantiv verbal CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. ÎMPERECHERE. ÎMPREUNARE. MENAJ. UNIRE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

însoțire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însoțire:
însoțíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat însoțírii; plural însoțíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

însoțire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însoțire:
însoțíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat însoțírii; plural însoțíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

însoțire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru însoțire:
însoțíre forme Acțiunea de a saŭ de a te însoți.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'INSOTIRE'
însorțíÎNSORȚÍTînsoțéscÎNSOȚÍÎNSOȚÍREÎNSOȚÍTÎNSOȚITOÁREÎNSOȚITÓRînsovonésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL însoțire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însoțire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
însoțire cuiva până la poartă.
însoțire cuiva pînă la poartă.

GRAMATICA cuvântului însoțire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însoțire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul însoțire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul însoțire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul însoțire are forma: însoțíri
VEZI PLURALUL pentru însoțire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE însoţire?
Vezi cuvântul însoţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însoţire?
[ în-so-ţi-re ]
Se pare că cuvântul însoţire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL însoțire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare
a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele
factor de bază al universului, identificat cu divinitatea
urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului degetelor de la mână
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app