 | as |
|
| însoţi [ în-so-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU însoţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului insoti în mai multe dicționareDefinițiile pentru insoti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a însoți (forma la infinitiv) A însoți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚI: ÎNSOȚÍ, însoțesc, verb IV. 1. tranzitiv A întovărăși pe cineva (într-o plimbare, într-o călătorie); a acompania. S-a sculat domnul Toma și s-a arătat gata s-o însoțească pe femeia lui Lipan in lungul satului. SADOVEANU, B. 205. Nimeni nu l-a însoțit în... călătorie. EMINESCU, N. 60. Însoțisem pe tată-meu la băile de la Balta Albă. ODOBESCU, S. III 21. Orișiunde eu voi merge, Vecinic ea mă însoțește. ALECSANDRI, P. II 57. • figurat Un viscol puternic mă însoțise, la ora patru dimineața, pînă la aeroport. STANCU, U.R.S.S. 80. Norocul să te însoțească în calea vieții. ALECSANDRI, T. I 403. ♦ (Neobișnuit) A acompania pe cineva la pian. Pune-te la pian și mă însoțește. BOLINTINEANU, O. 463. ♦ reflexiv A te asocia cu cineva, a-ți face prieten pe cineva. Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești. ♦ A escorta. Două sute de ostași pe care-i orînduise împăratul ca să-l însoțească. ISPIRESCU, L. 4. 2. tranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «de») A adăuga, a alătura ceva (spre completare sau spre lămurire). Caută să-și păstreze demnitatea apăsînd vorbele și însoțindu-le cu gesturi energice. REBREANU, I. 13. Cine te-a pus să înșiri de aceste nume în Introducțiunea ta, însoțindu-le cu o grindină de citațiuni latine? ODOBESCU, S. III 62. 3. reflexiv (Uneori reciproc; popular) A se căsători. Unde-or să se așeze și aceștia, cînd or crește mari și s-or însoți și s-or puiezi și mai mulți? SADOVEANU, P. M. 199. Nu după multă verb reflexiv:eme se și însoți cu fata. ISPIRESCU, L. 8. Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim, Unde-s munții rourați. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 58. ♦ (Despre animale) A se împerechea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚI: ÎNSOȚÍ, însoțesc, verb IV. 1. tranzitiv A merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ reflexiv recipr. (popular) A se întovărăși, a se asocia cu cineva. 2. tranzitiv A adăuga ceva (spre completare sau lămurire). Însoțesc vorbele cu gesturi energice. 3. reflexiv recipr. (popular) A se căsători. ♦ A se împerechea. – În + soț. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚI: ÎNSOȚÍ, însoțesc, verb IV. 1. tranzitiv A merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ reflexiv recipr. (popular) A se întovărăși, a se asocia cu cineva. 2. tranzitiv A adăuga ceva (spre completare sau lămurire). Însoțesc vorbele cu gesturi energice. 3. reflexiv recipr. (popular) A se căsători. ♦ A se împerechea. – În + soț. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚI: ÎNSOȚI verb 1. a acompania, a conduce, a duce, a întovărăși, a petrece, (regional) a întroloca. (L-a insoti pînă la poartă.) 2. a întovărăși, a urma. (Te insoti oriunde vei pleca.) 3. a escorta. (A insoti un deținut.) 4. a se asocia, a se grupa, a se întovărăși, a se uni, (învechit și popular) a se prinde, (regional) a se ortăci, (Moldova și Transilvania) a se însîmbra, (prin Transilvania) a se soți, (învechit) a intra. (Vino să te insoti cu mine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însoți: însoțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele însoțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea însoțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural însoțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însoți: însoțí (a insoti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele însoțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea însoțeá; conjunctiv prezent 3 să însoțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚI: ÎNSOȚÍ verb vezi căsători, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, lega, uni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru însoți: însoți verb vezi CĂSĂTORI. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA. LEGA. UNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSOTI' însorțéscînsorțíÎNSORȚÍTînsoțéscÎNSOȚÍÎNSOȚÍREÎNSOȚÍTÎNSOȚITOÁREÎNSOȚITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL însoți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însoți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a însoți pînă la poartă. Te însoți oriunde vei pleca. A însoți un deținut. Vino să te însoți cu mine. L-a însoți până la poartă. Te însoți oriunde vei pleca. însoțí a însoți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele însoțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea însoțeá; conjunctiv prezent 3 să însoțeáscă. |
GRAMATICA cuvântului însoți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însoți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul însoți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE însoţi? Vezi cuvântul însoţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însoţi?[ în-so-ţi ] Se pare că cuvântul însoţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL însoți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Inteligență artificială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
