eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție insolenta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Insolenţă [ in-so-len-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU insolenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului insolenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru insolenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLENȚĂ substantiv aroganță, impertinență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livresc) morgă, prezumție, (popular și fam.) țîfnă. (E de-o insolenta revoltătoare.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

INSOLENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLÉNȚĂ, insolențe, substantiv feminin Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă.

– Din limba franceza insolence, latina insolentia.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INSOLENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLÉNȚĂ, insolențe, substantiv feminin Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă.

– Din limba franceza insolence, latina insolentia.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INSOLENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLÉNȚĂ insolentae forme

1) Caracter insolent; impertinență.

2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinență. /<fr. insolence, latina insolentia
Forme diferite ale cuvantului insolenta: insolentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

insolență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru insolență:
*insolénță forme, plural e (latina in-solentia). Obrăznicie, impertinență, aroganță. Vorbă saŭ purtare obraznică.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

INSOLENȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLÉNȚĂ, insolențe, substantiv feminin Nerușinare, obrăznicie, impertinență; faptă sau vorbă nerușinată.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INSOLENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLÉNȚĂ substantiv feminin obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< limba franceza insolence, latina insolentia)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

INSOLENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSOLENȚĂ:
INSOLÉNȚĂ substantiv feminin Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [conform limba franceza insolence, italiana insolenza].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

insolență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru insolență:
insolență forme

1. îndrăzneală nerespectuoasă;

2. vorbă sau faptă insolentă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

insolență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru insolență:
insolénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat insolénței; plural insolénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

insolență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru insolență:
insolénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat insolénței; plural insolénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INSOLENTA'
INSOLÁȚIEinsolațiúneinsolatórInsolentINSOLÉNȚĂINSOLÍTînșolomonítInsolubilInsolubilitate

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INSOLENȚĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului insolenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
E de-o insolenȚĂ revoltătoare.
INSOLÉNȚĂ insolenȚĂe forme 1 Caracter insolent; impertinență.

GRAMATICA cuvântului INSOLENȚĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului insolenţă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INSOLENȚĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul INSOLENȚĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul insolență are forma: insolénțe
VEZI PLURALUL pentru INSOLENȚĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE insolenţă?
Vezi cuvântul insolenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul insolenţă?
[ in-so-len-ţă ]
Se pare că cuvântul insolenţă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INSOLENȚĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A face sau a prinde seu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pentru totdeauna
a privi în jos, în pământ de rușine, de timiditate etc
a se îmbogăți
despre femeile cu copii mici a avea lapte
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app