 | as |
|
| înota [ î-no-ta ] VEZI SINONIME PENTRU înota PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inota în mai multe dicționareDefinițiile pentru inota din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înota (forma la infinitiv) A înota conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înota: înotá (-t, -at), verb – 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundență. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Variante înnota, (învechit) nota. – Mr. (a)not, (a)notare. latina *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), conform albaneză notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), italiana nuotare, prov. nodar, vezi limba franceza noer (it. natare, prov., cat., spaniolă, portugheză nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea a › o din latină și justificarea ei indoeurop., conform Skok, Arch. limba română, III, 130. Ultimul sens este învechit derivat înot, adverb (înotînd), postverbal de la variantă învechit; înot, substantiv neutru (natație); înotător, adjectiv (care înoată); înotătoare, substantiv feminin (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, substantiv feminin (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, substantiv feminin (plantă acvatică, Potamogeton natans). Forme diferite ale cuvantului inota: inota-t inota-at Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ÎNOTA: ÎNOTÁ, înót, verb I. intranzitiv 1. A pluti pe apă, înaintând cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele. ♦ tranzitiv (Rar) A trece înot o apă. ♦ figurat A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ figurat A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. figurat A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. • Expresia: A înota în miere = a-i merge foarte bine. – latina innotare (= natare). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNOTA: ÎNOTÁ, înót, verb I. intranzitiv 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ figurat A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ figurat A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ figurat A avea ceva din abundență. – latina popular innotare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNOTA: ÎNOTÁ, înót, verb I. intranzitiv 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ figurat A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ figurat A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ figurat A avea ceva din abundență. – latina popular innotare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înota: înotá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înót, persoana a treia singular: el / ea și plural înoátă, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înotái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Inot/ă: Inot/ă -ești vezi I n 2, și Fin II A 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înota: înotá (a inota) verb, indicativ prezent 3 înoátă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înota: înota verb vezi NAVIGA. PLUTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INOTA' inoslóvnicINOSPITALIÉRINOSTÓZĂÎNÓTÎNOTÁÎNOTÁREÎNOTÁTÎNOTĂTOÁREÎNOTĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înota Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înota dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înotá a înota verb, indicativ prezent 3 înoátă. |
GRAMATICA cuvântului înota? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înota. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înota poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE înota? Vezi cuvântul înota desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înota?[ î-no-ta ] Se pare că cuvântul înota are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL înota Inţelegi mai uşor cuvântul înota dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A înota în miere = a-i merge foarte bine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înota |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma ax cerebrospinal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înota se conjugă: ei ele înoátă
