 | as |
|
| înnobila [ în-no-bi-la ] VEZI SINONIME PENTRU înnobila PE ESINONIME.COM definiția cuvântului innobila în mai multe dicționareDefinițiile pentru innobila din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înnobila (forma la infinitiv) A înnobila conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb I. tranzitiv 1. (În orînduirea feudală) A da unei persoane un titlu de noblețe. 2. figurat (Cu privire la oameni sau la manifestările și înfățișarea lor) A face mai distins, mai fin; a înălța. Femeile bătrîne... poartă în unele zile pe cap, liniștite și grave, o maramă lungă de borangic, care le înnobilează profilul. BOGZA, C. O. 371. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității, rămîn numai popoarele care și-au înnobilat sufletul. SADOVEANU, E. 62. 3. (Cu privire la animale și plante) A îmbunătăți calitatea unei specii sau a unei rase; a ameliora. ♦ (Cu privire la materiale) A îmbunătăți proprietățile prin procedee fizice sau chimice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb I. 1. tranzitiv A învesti o persoană cu un titlu de noblețe. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța. 2. tranzitiv și reflexiv (pasiv) A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după limba franceza anoblir și ennoblir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb I. 1. tranzitiv A da unei persoane un titlu de noblețe. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța. 2. tranzitiv și reflexiv (pasiv) A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după limba franceza anoblir și ennoblir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ verb I. trecut 1. (istorie) A da cuiva un titlu de noblețe, a face nobil. 2. (figurat) A face mai bun, mai fin; a înălța. 3. A îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăți calitățile unui material etc. [După limba franceza anoblir, ennoblir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ verb I. trecut 1. a da cuiva un titlu de noblețe. 2. a îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). • a îmbunătăți calitățile unui material etc. II. trecut, reflexiv a (se) face mai bun, mai finanțe (după limba franceza ennoblir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILA verb (învechit) a evghenisi, a nobilita, (învechit figurat) a înălța. (L-a innobila duce.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înnobila: înnobilá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înnobiléz, persoana a treia singular: el / ea și plural înnobileáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înnobila: înnobilá (a innobila) verb, indicativ prezent 3 înnobileáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INNOBILA' ÎNNISIPÁÎNNISIPÁREÎNNISIPÁTînnisipézÎNNOBILÁÎNNOBILÁREÎNNOBILÁTînnobilatórINNOCÉNTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înnobila Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înnobila dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a înnobila conte. L-a înnobila duce. înnobilá a înnobila verb, indicativ prezent 3 înnobileáză. |
GRAMATICA cuvântului înnobila? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înnobila. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înnobila poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înnobila? Vezi cuvântul înnobila desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înnobila?[ în-no-bi-la ] Se pare că cuvântul înnobila are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înnobila |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular boala copiilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înnobila se conjugă: ei ele înnobileáză
