 | as |
|
| înmatriculare [ în-ma-tri-cu-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU înmatriculare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inmatriculare în mai multe dicționareDefinițiile pentru inmatriculare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNMATRICULARE: ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – vezi înmatricula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNMATRICULARE: ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – vezi înmatricula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNMATRICULARE: ÎNMATRICULÁRE substantiv feminin Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNMATRICULARE: ÎNMATRICULÁRE substantiv feminin Acțiunea de a înmatricula; înscriere, trecere în matriculă. Înmatricularea școlarilor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNMATRICULARE: ÎNMATRICULARE substantiv înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (învechit) matriculare, matriculație. (inmatriculare unui bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înmatriculare: înmatriculáre substantiv feminin (silabe -tri-), genitiv dativ articulat înmatriculării; plural înmatriculări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înmatriculare: înmatriculáre (-ma-tri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat înmatriculắrii; plural înmatriculắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INMATRICULARE' ÎNMĂRMURÍTÎNMĂRMURITÓRînmărunțéscÎNMATRICULÁÎNMATRICULÁREÎNMATRICULÁTinmatriculézînmelcuíînmiasmá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înmatriculare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înmatriculare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înmatriculare unui vehicul. înmatriculare unui bun. |
GRAMATICA cuvântului înmatriculare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înmatriculare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înmatriculare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înmatriculare? Vezi cuvântul înmatriculare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înmatriculare?[ în-ma-tri-cu-la-re ] Se pare că cuvântul înmatriculare are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înmatriculare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără șovăire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înmatriculare are forma: înmatriculări
