 | as |
|
| înlocuitor [ în-lo-cu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU înlocuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inlocuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru inlocuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUITÓR: ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme, substantiv neutru (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [ pronunție: -cu-i-] – Înlocui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului inlocuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUITÓR: ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme, substantiv neutru (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [ pronunție: -cu-i-] – Înlocui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului inlocuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUITÓR: ÎNLOCUITÓR inlocuitoroáre (inlocuitoróri, inlocuitoroáre) și substantival Care înlocuiește (ceva sau pe cineva); cu proprietatea de a înlocui (ceva). Material inlocuitor. inlocuitor al cafelei. [silabe -cu-i-] /a înlocui + sufix inlocuitortor Forme diferite ale cuvantului inlocuitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUITOR: ÎNLOCUITOR substantiv, adjectiv 1. substantiv substituent, substitut. (Un bun inlocuitor al bumbacului.) 2. substantiv, adjectiv suplinitor, (învechit ) supleant. (Și-a găsit un inlocuitor la catedră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUITÓR: ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adjectiv Care înlocuiește, care ține locul, care se substituie. – Pronunțat: -cu-i-. Forme diferite ale cuvantului inlocuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înlocuitor: înlocuitór (-cu-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural înlocuitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural înlocuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înlocuitor: înlocuitór, -oáre adjectiv și substantiv Care suplinește, substitue, ține saŭ ocupă locu altuĭa. Forme diferite ale cuvantului inlocuitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înlocuitor: înlocuitór adjectiv masculin, substantiv masculin (sil -cu-i-), plural înlocuitóri; forme singular și plural înlocuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru înlocuitor: înlocuitor, înlocuitori substantiv masculin (glum.) amant, iubit (în afara căsniciei). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înlocuitor: înlocuitor m. cel ce înlocuiește pe cineva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INLOCUITOR' ÎNLOCUÍÎNLOCUÍBILÎNLOCUÍREînlocuitoareÎNLOCUITÓRînlóntruÎNLOUNTRÁȘînlắturînlucít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înlocuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înlocuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNLOCUITÓR înlocuitoroáre înlocuitoróri, înlocuitoroáre și substantival Care înlocuiește ceva sau pe cineva; cu proprietatea de a înlocui ceva. Material înlocuitor. înlocuitor al cafelei. [silabe -cu-i-] /a înlocui + sufix înlocuitortor. Un bun înlocuitor al bumbacului. Și-a găsit un înlocuitor la catedră. Un bun înlocuitor al bumbacului. |
GRAMATICA cuvântului înlocuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înlocuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înlocuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înlocuitor? Vezi cuvântul înlocuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înlocuitor?[ în-lo-cu-i-tor ] Se pare că cuvântul înlocuitor are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înlocuitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bine sau rău intenționat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înlocuitor are forma: înlocuitóri
