 | as |
|
| înlocuire [ în-lo-cu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU înlocuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inlocuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru inlocuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUIRE: ÎNLOCUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a înlocui; schimbare. Ideea necesității înlocuirii capitalismului printr-o orînduire superioară – orînduirea socialistă – a pătruns adînc în conștiința a zeci de milioane de oameni din întreaga lume. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUIRE: ÎNLOCUIRE s. 1. schimb, schimbare, (învechit) mutare. (inlocuire unei piese uzate.) 2. substituire, substituție. (Proba inlocuire unor termeni prin alții.) 3. schimbare. (inlocuire cuiva în funcție.) 4. suplinire. (inlocuire cuiva bolnav la o catedră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUIRE: ÎNLOCUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – vezi înlocui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUIRE: ÎNLOCUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – vezi înlocui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înlocuire: înlocuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înlocuírii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înlocuire: înlocuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înlocuírii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INLOCUIRE' înlimăníînlocáÎNLOCUÍÎNLOCUÍBILÎNLOCUÍREînlocuitoareÎNLOCUITÓRînlóntruÎNLOUNTRÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înlocuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înlocuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înlocuire unei piese uzate. Proba înlocuire unor termeni prin alții. înlocuire cuiva în funcție. înlocuire cuiva bolnav la o catedră. înlocuire unei piese uzate. Proba înlocuire unor termeni prin alții. înlocuire cuiva din funcție. |
GRAMATICA cuvântului înlocuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înlocuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înlocuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înlocuire? Vezi cuvântul înlocuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înlocuire?[ în-lo-cu-i-re ] Se pare că cuvântul înlocuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înlocuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie picat din cer sau din soare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
