 | as |
|
| înjura [ în-ju-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înjura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului injura în mai multe dicționareDefinițiile pentru injura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înjura (forma la infinitiv) A înjura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNJURA: ÎNJURÁ, înjúr, verb I. tranzitiv A adresa cuiva cuvinte de ocară; a sudui. vezi ocărî. Acum stați adunați lîngă vatră... Înjurați domnii Și nu știți cum să vă plătiți dările. BENIUC, vezi 24. Mulți inși trec iute pe lîngă butoiul meu înjurîndu-mă. CARAGIALE, O. I 79. Le legară mîinile la spate și tot înjurîndu-i mereu îi pornesc... spre Alba-Iulia. BĂLCESCU, O. II 259. • intranzitiv Dincoace, la ieșire, zbîrîie motorul unui camion, glasuri de căruțași înjurînd urît și gros. C. PETRESCU, A. 341. Bombănea printre dinți cuconul Fanache, înjurînd și clătinînd din cap. MIRONESCU, S. A. 24. În confuzia lui nu știu nici ce zice, nici ce face; se retrase înjurînd cu furie. BOLINTINEANU, O. 450. ♦ A vorbi de rău, a bîrfi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNJURA: ÎNJURA verb a drăcui, a ocărî, (livresc) a invectiva, (învechit și popular) a măscări, (popular) a stropși, a sudui, (prin Banat) a tîrtăi, (învechit) a mustra, (figurat) a îmbăla, (învechit și popular figurat) a spurca, (argotic) a sictiri, a sictirisi. (De ce injura toată ziua?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNJURA: ÎNJURÁ, înjúr, verb I. tranzitiv, intranzitiv și reflexiv, recipr. A rosti cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – latina injuriare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNJURA: ÎNJURÁ, înjúr, verb I. tranzitiv, intranzitiv și reflexiv recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – latina injuriare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înjura: înjurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înjúr, persoana a treia singular: el / ea și plural înjúră, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înjurái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înjura: înjurá (a injura) verb, indicativ prezent 3 înjúră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INJURA' ÎNJUNGHIÉREÎNJUNGHIETÓRÎNJUNGHIETÚRĂînjúrÎNJURÁÎNJURÁREÎNJURĂTÚRĂINJURIÁINJURIÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înjura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înjura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De ce îl înjura toată ziua?. De ce înjura toată ziua?. înjurá a înjura verb, indicativ prezent 3 înjúră. |
GRAMATICA cuvântului înjura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înjura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înjura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înjura? Vezi cuvântul înjura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înjura?[ în-ju-ra ] Se pare că cuvântul înjura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înjura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala țac-pac?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înjura se conjugă: ei ele înjúră
