 | as |
|
| îngăduitor [ în-gă-du-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU îngăduitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ingaduitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ingaduitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUITOR: ÎNGĂDUITOR adjectiv 1. iertător, indulgent, îndurător, milostiv, (livresc) clement. (Om lesne ingaduitor.) 2. (termen bisericesc) bun, îndurător, milos, milostiv, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Dumnezeu este considerat ingaduitor.) 3. concesiv, indulgent, tolerant, (învechit) răbdător. (Prea este ingaduitor!) 4. binevoitor, compătimitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (învechit) milosîrd, priincios, priitor. (A fost ingaduitor cu nevoile lor.) 5. bun, cumsecade, înțelegător, omenos, (învechit) omenit. (Ce om ingaduitor!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUITÓR: ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adjectiv 1. Care încuviințează, care permite ceva; tolerant, răbdător. Cînd o să ne cunoaștem mai bine, ai să fii mai îngăduitor față de mine. DEMETRIUS, C. 28. Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pînă într-atît părinții. ISPIRESCU, L. 175. 2. Blînd, bun, de treabă. Slnteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună. REBREANU, R. I 121. Forme diferite ale cuvantului ingaduitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUITÓR: ÎNGĂDUITÓR ingaduitoroáre (ingaduitoróri, ingaduitoroáre) 1) (despre persoane) Care îngăduie; caracterizat prin toleranță față de abaterile de la normă; indulgent; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bunătate; caracterizat prin bunătate; blajin; blând. /a îngădui + sufix ingaduitortor Forme diferite ale cuvantului ingaduitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUITÓR: ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adjectiv Care îngăduie (1); prin extensie care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [ pronunție: -du-i-] – Îngădui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ingaduitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUITÓR: ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adjectiv Care îngăduie (1); prin extensie care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [ pronunție: -du-i-] – Îngădui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ingaduitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngăduitor: îngăduitór adjectiv masculin (silabe -du-i-), plural îngăduitóri; forme singular și plural îngăduitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngăduitor: îngăduitór (-du-i-) adjectiv masculin, plural îngăduitóri; forme singular și plural îngăduitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îngăduitor: îngăduitór, -oáre adjectiv Indulgent. Tolerant. Forme diferite ale cuvantului ingaduitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îngăduitor: îngăduitor a. care îngădue, indulgent. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Îngăduitor: Îngăduitor ≠ neîndurat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INGADUITOR' ÎNGĂDUIÁLĂÎNGĂDUÍNȚĂÎNGĂDUÍREÎngăduitÎNGĂDUITÓRîngăidăráÎNGĂIMÁÎNGĂIMĂCEÁLĂÎNGĂIMĂCÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Îngăduitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îngăduitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om lesne Îngăduitor. Dumnezeu este considerat Îngăduitor. Prea este Îngăduitor! 4. A fost Îngăduitor cu nevoile lor. Ce om Îngăduitor!. ÎNGĂDUITÓR Îngăduitoroáre Îngăduitoróri, Îngăduitoroáre 1 despre persoane Care îngăduie; caracterizat prin toleranță față de abaterile de la normă; indulgent; iertător; tolerant. /a îngădui + sufix Îngăduitortor. Ce om Îngăduitor!. |
GRAMATICA cuvântului Îngăduitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îngăduitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Îngăduitor poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îngăduitor? Vezi cuvântul îngăduitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îngăduitor?[ în-gă-du-i-tor ] Se pare că cuvântul îngăduitor are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Îngăduitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: S-apoi dă, doamne, bine!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
