eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ingaduinta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
îngăduinţă [ în-gă-du-in-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU îngăduinţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ingaduinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru ingaduinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUINȚĂ:
ÎNGĂDUÍNȚĂ substantiv feminin Faptul de a (se) îngădui.

1. Încuviințare, permisiune, voie. Solul de la Rim păru a-și scutura fruntea ca de o umbră și se întoarse iar cătră postelnic, cerîndu-i cu ochii îngăduință să-și urmeze amîndoi sfatul început. SADOVEANU, forme J. 724. Îi adusese [lui Bathori] făgăduieli mărețe de la împăratul și îngăduința căsătoriei lui atît de mult dorită. BĂLCESCU, O. II 54.

2. Indulgență, toleranță. Cei care au atitudine de îngăduință față de chiaburi lovesc în interesele clasei muncitoare și țărănimii muncitoare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2396.
♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. Trăiră cîte trei un trai plin de fericire și de îngăduință. ISPIRESCU, L. 132.

3. (Rar, familiar) Păsuire, amînare, răgaz. Îngăduință pentru plata datoriei.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNGĂDUINȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUINȚĂ:
ÎNGĂDUINȚĂ s.

1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, verb reflexiv:ere, (învechit și regional) poslușanie, slobozenie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (învechit) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ingaduinta lui.)

2. autorizație, permisiune, voie. (ingaduinta de a face ceva.)

3. bunăvoință, înțelegere, mărinimie, milă, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea. (A demonstrat multă ingaduinta.)

4. iertare, indulgență, îndurare, milostivire, (livresc) clemență. (Cere cu umilință ingaduinta lor.)

5. indulgență, îngăduire, toleranță, (rar) tolerantism, (popular) îngăduială, (învechit) răbdare. (Manifestă prea multă ingaduinta.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNGĂDUINȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUINȚĂ:
ÎNGĂDUÍNȚĂ forme

1) vezi A ÎNGĂDUI și A SE ÎNGĂDUI.

2) Caracter îngăduitor; indulgență; toleranță.

3) Atitudine binevoitoare; armonie.

4) Răgaz pentru îndeplinirea unei obligații; amânare. [G.-D. îngăduinței] /a îngădui + sufix ingaduintaință
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNGĂDUINȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUINȚĂ:
ÎNGĂDUÍNȚĂ substantiv feminin

1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire.
♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă.

2. (familial, rar) Păsuire, răgaz.

– Îngădui + sufix -ință.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNGĂDUINȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUINȚĂ:
ÎNGĂDUÍNȚĂ substantiv feminin

1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire.
♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă.

2. (familial, rar) Păsuire, răgaz.

– Îngădui + sufix -ință.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNGĂDUINȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUINȚĂ:
ÎNGĂDUÍNȚĂ substantiv verbal amânare, înțelegere, păsuială, păsuire, răgaz.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

îngăduință
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îngăduință:
îngăduință forme

1. indulgență;

2. permisiune: cu îngăduința D-voastre.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

îngăduință
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îngăduință:
îngăduință substantiv verbal AMÎNARE. ÎNȚELEGERE. PĂSUIALĂ. PĂSUIRE. RĂGAZ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

îngăduință
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngăduință:
îngăduínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat îngăduínței; plural îngăduínțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

îngăduință
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngăduință:
îngăduínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat îngăduínței
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Îngăduință
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Îngăduință:
Îngăduință ≠ intoleranță
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'INGADUINTA'
ÍNGAîngăduealăÎNGĂDUÍÎNGĂDUIÁLĂÎNGĂDUÍNȚĂÎNGĂDUÍREÎngăduitÎNGĂDUITÓRîngăidărá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Îngăduință
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îngăduință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Nu se face nimic fără Îngăduință lui.
Îngăduință de a face ceva.
A demonstrat multă Îngăduință.
Cere cu umilință Îngăduință lor.
Manifestă prea multă Îngăduință.
Îngăduință de a face ceva.
A demonstrat multă Îngăduință.
Manifestă prea multă Îngăduință.
îngăduinței] /a îngădui + sufix Îngăduințăință.

GRAMATICA cuvântului Îngăduință?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îngăduință.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.