 | as |
|
| îngădui [ în-gă-du-i ] VEZI SINONIME PENTRU îngădui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ingadui în mai multe dicționareDefinițiile pentru ingadui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îngădui (forma la infinitiv) A îngădui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ, îngắdui, verb IV. 1. tranzitiv A permite, a da voie, a încuviința, a lăsa, a admite, a tolera. Păsări uriașe pe aripele grele Îngăduie să steie și alte păsărele. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. N-aș îngădui un lucru care poate da pildă rea. NEGRUZZI, S. I 94. • (Construit cu dativul) Nastasia i-a îngăduit lui bărbatu-său să se odihnească două ceasuri, pe urmă l-a chemat la treabă. GALAN, Z. R. 36. • (Construit cu acuzativul) L-am îngăduit să stea la masă cu noi toți. VISSARION, B. 77. Însă viermele dorinții, Pururea neadormit, Nu îngăduie pe nimeni Să se creadă fericit. VLAHUȚĂ, O. A. 177. ♦ reflexiv reciproc. (Popular) A se învoi unul cu altul, a se înțelege, a se tolera, a trăi în armonie. Sîntem între ai noștri și ne îngăduim. PAS, Z. II 76. Voinic tînăr, cal bătrîn, Greu se-ngăduie la drum. CREANGĂ, P. 193. 2. intranzitiv A aștepta, a avea răbdare. Vă rog să îngăduiți o clipă, pînă ce aduc țuică și nițică pîine și slănină. SADOVEANU, M. C. 194. Peste o jumătate de ceas or da bucatele pe masă... Vă rog să îngăduiți. ALECSANDRI, T. I 218. ♦ tranzitiv A păsui, a da răgaz. Dragă giupîne... mai îngădui-mă măcar verb reflexiv:o două luni. ALECSANDRI, T. 1018. ♦ tranzitiv (Regional) A zăbovi, a întîrzia. Dac-ar mai îngădui ploile patru-cinci zile, atunci tarlalele ar fi gata, arate și semănate. CAMILAR, TEM. 344. – prezent industrie și: îngăduiesc (GALACTION, O. I 257, CREANGĂ, P. 272, PĂSCULESCU, L. P. 197). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUI verb 1. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a (se) prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ingadui să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a obicni, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Nu pot ingadui una ca asta.) 3. a autoriza, a îndreptăți, a justifica, a permite, (livresc) a îndritui, (învechit și figurat) a întemeia. (Această împrejurare ne ingadui să tragem următoarele concluzii...) 4. a permite, a prilejui. (Adunarea a ingadui un util schimb de experiență.) 5. a da, a permite. (Nu i-e ingadui oricui să facă una ca asta!) 6. a aștepta, a permite. (ingadui o clipă!) 7. a amîna, a aștepta, a păsui. (Îl ingadui cu plata datoriei.) 8. a cuteza, a îndrăzni, a-și permite. (Cum îți ingadui una ca asta?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru îngădui: îngăduí (îngắdui, îngăduít), verb – 1. A permite, a lăsa. – 2. A admite, a accepta, a se învoi. – 3. A îndura, a suporta. – 4. A slăbi, a diminua, a domoli. – 5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsă). – 6. A aștepta, a avea răbdare. – 7. (reflexiv) A se înțelege, a se avea bine. în limba maghiara engedni (Cihac, II, 50; Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 93), conform limba bulgară din Transilvania enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – derivat îngăduială (variantă îngăduință), substantiv feminin (permisiune, voie; concesie; toleranță; cedare; răbdare; păsuire, răgaz); îngăduitor, adjectiv (tolerant, răbdător); neîngăduitor, adjectiv (intolerant); neîngăduință, substantiv feminin (intoleranță). Forme diferite ale cuvantului ingadui: îngắdui ingaduiîn Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ, îngắdui, verb IV. 1. tranzitiv A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ reflexiv recipr. (popular) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. tranzitiv și intranzitiv (popular) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (regional) A întârzia, a zăbovi. [prezent industrie și: îngăduiesc] – Din limba maghiară engedni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ, îngắdui, verb IV. 1. tranzitiv A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ reflexiv recipr. (popular) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. tranzitiv și intranzitiv (popular) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (regional) A întârzia, a zăbovi. [prezent industrie și: îngăduiesc] – Din limba maghiară engedni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngădui: îngăduí (a ingadui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îngắdui, 3 îngắduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îngăduiá; conjunctiv prezent 3 să îngắduie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngădui: îngăduí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu îngădui, persoana a treia singular: el / ea și plural îngăduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îngăduiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ verb vezi ierta, împăca, întârzia, înțelege, zăbovi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îngădui: îngădui verb vezi IERTA. ÎMPĂCA. ÎNTÎRZIA. ÎNȚELEGE. ZĂBOVI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INGADUI' infuzoriiINFUZÓRIUÍNGAîngăduealăÎNGĂDUÍÎNGĂDUIÁLĂÎNGĂDUÍNȚĂÎNGĂDUÍREÎngăduit |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îngădui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îngădui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A îngădui să se scoată la concurs postul vacant. Nu pot îngădui una ca asta. Această împrejurare ne îngădui să tragem următoarele concluzii. Adunarea a îngădui un util schimb de experiență. Nu i-e îngădui oricui să facă una ca asta! 6. îngădui o clipă! 7. Îl îngădui cu plata datoriei. Cum îți îngădui una ca asta?. Nu pot îngădui una ca asta. îngăduí a îngădui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îngắdui, 3 îngắduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îngăduiá; conjunctiv prezent 3 să îngắduie. |
GRAMATICA cuvântului îngădui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îngădui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îngădui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îngădui? Vezi cuvântul îngădui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îngădui?[ în-gă-du-i ] Se pare că cuvântul îngădui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îngădui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv ca fulgul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îngădui se conjugă: ei ele îngăduie
