 | as |
|
| înfurcitură [ în-fur-ci-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU înfurcitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infurcitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru infurcitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFURCITURĂ: ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, substantiv feminin (Rar) Locul unde se desparte în două un drum, o șosea, o apă etc.; bifurcație. Sosiră la înfurcitura Bîscei, acolo unde se așterne o poieniță verde umbrită de plopi. ODOBESCU, S. A. 430. [Să ne ducem] prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește sfieț sau îngrozitor vînatul de la munte. id. S. III 90. – Variantă: înfurcătúră (CARAGIALE, O. III 98) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFURCITURĂ: ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, substantiv feminin (învechit) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Variante: înfurcătúră substantiv feminin] – Înfurci + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFURCITURĂ: ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, substantiv feminin (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Variante: înfurcătúră substantiv feminin] – Înfurci + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfurcitură: înfurcitúră (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfurcitúrii; plural înfurcitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înfurcitură: înfurcitúră forme, plural ĭ. Locu unde ramurile saŭ drumu se înfurcește. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfurcitură: înfurcitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfurcitúrii; plural înfurcitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfurcitură: înfurcitură substantiv verbal BIFURCARE. BIFURCAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înfurcitură: înfurcitură forme răscruce, respântie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFURCITURA' ÎNFURCĂTÚRĂînfurcéscÎNFURCÍÎNFURCÍTÎNFURCITÚRĂÎNFURIÁÎNFURIÁTÎNFURIÉREînfurméz |
GRAMATICA cuvântului înfurcitură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfurcitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfurcitură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfurcitură? Vezi cuvântul înfurcitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfurcitură?[ în-fur-ci-tu-ră ] Se pare că cuvântul înfurcitură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfurcitură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cântecul planetelor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înfurcitură are forma: înfurcitúri
