eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție infruntare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
înfruntare [ în-frun-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU înfruntare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului infruntare în mai multe dicționare

Definițiile pentru infruntare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTARE:
ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înfrunta.

1. Rezistență hotărîtă, opunere îndrăzneață. Viața lui Gheorghe Dima și-a aflat rost pentru o verb reflexiv:eme în înfruntarea nestăvilitei vieți a apelor Siretului. GALAN, Z. R. 45.
♦ Conflict, luptă, ciocnire. În înfruntarea dintre Sanda și Ciortanul se înfruntă două principii educative. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/4.

2. Mustrare, dojană, dezaprobare; prin extensie jignire, ofensă, insultă. Pentru Pirgu, care se credea neîntrecut... nu se putea înfruntare mai sîngeroasă. M.

I. CARAGIALE, C. 16. Înghițind înfruntarea, nu zise nimic și plecă. ISPIRESCU, L. 185.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNFRUNTARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTARE:
ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înfrunta și rezultatul ei.

1. Mustrare, dojană aspră; prin extensie jignire, insultă.

2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață.
♦ Conflict, ciocnire.

– vezi înfrunta.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNFRUNTARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTARE:
ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, substantiv feminin Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei.

1. Mustrare, dojană aspră; prin extensie jignire, insultă.

2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață.
♦ Conflict, ciocnire.

– vezi înfrunta.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

înfruntare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfruntare:
înfruntare substantiv verbal ADMONESTARE. AFRONT. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. OCARĂ. OFENSĂ. REPROȘ. RUȘINE. UMILINȚĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNFRUNTARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTARE:
ÎNFRUNTARE s.

1. sfidare, (rar) sfruntare. (infruntare cuiva.)

2. încăierare, (învechit și regional) război, (figurat) ciocnire. (O infruntare între forțe armate dușmane.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNFRUNTARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTARE:
ÎNFRUNTÁRE s.

1. sfidare, (rar) sfruntare. (infruntare cuiva.)

2. vezi încăierare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

înfruntare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înfruntare:
înfruntare forme

1. mustrare severă;

2. afront, insultă publică.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

înfruntare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfruntare:
înfruntáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfruntării; plural înfruntări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înfruntare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfruntare:
înfruntáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfruntắrii; plural înfruntắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

înfruntare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înfruntare:
înfruntáre forme, plural ărĭ. Mustrare. Afront. Sfidare.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'INFRUNTARE'
înfrumusețézînfrúntÎNFRUNTÁînfruntăciúneÎNFRUNTÁREÎNFRUNTĂTÓRînfrunțeálăînfrunțíînfrunțít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfruntare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfruntare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
înfruntare cuiva.
O înfruntare între forțe armate dușmane.
înfruntare cuiva.

GRAMATICA cuvântului înfruntare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfruntare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfruntare poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul înfruntare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul înfruntare are forma: înfruntări
VEZI PLURALUL pentru înfruntare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE înfruntare?
Vezi cuvântul înfruntare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfruntare?
[ în-frun-ta-re ]
Se pare că cuvântul înfruntare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfruntare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A simți un gol la sau în stomac?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a înfășura în formă de cilindru
intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva
a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei
căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app