 | as |
|
| înfrunta [ în-frun-ta ] VEZI SINONIME PENTRU înfrunta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infrunta în mai multe dicționareDefinițiile pentru infrunta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfrunta (forma la infinitiv) A înfrunta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTA: ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, verb I. tranzitiv 1. A sfida (o primejdie), a ține piept (unei forțe copleșitoare), a (se) lupta cu... În ochii copilandrilor, tînjind de doruri, pîlpîie o lumină: simpatia pentru oameni în stare să înfrunte urgia fără a se încovoia. CĂLUGĂRU, O. P. 415. Te-oi vedea... și pe dumneata, cînd o fi să înfruntăm glonțul. CAMILAR, N. I 38. Ah! aste mari cuvinte în veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspră de-acum voi înfrunta. ALECSANDRI, T. II 206. • figurat De data aceasta era dealul care înfrunta valea și apele. GALACTION, O. I 38. • Expresia: A înfrunta privirea (sau privirile, rar căutătura cuiva) = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva. Petre îi înfruntă privirea simplu, ca și cînd ar fi zis că el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. N-ar fi putut înfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. CARAGIALE, O. I 271. ♦ reflexiv reciproc. A se lupta, a se bate, a se încăiera. Sîntem noi în stare a ne înfrunta cu oștirile străine, noi care sîntem armați cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441. 2. A mustra, a ocărî, a certa, a manifesta o dezaprobare, un reproș. A chemat la sine pe slujnică și a înfruntat-o. SADOVEANU, despre P. 41. Te-ai îmbătat, ticălosule! îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTA: ÎNFRUNTA verb 1. a brava, a sfida, (rar) a sfrunta. (A infrunta cu curaj un pericol.) 2. (rar) a susține. (Îi infrunta privirea.) 3. a se încerca, a se întrece, a se măsura, a se pune, (popular) a se prinde. (Cine se infrunta cu mine?) 4. a se confrunta, a se întîlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se infrunta mîine.) 5. a se încaiera, (figurat) a se ciocni. (Două armate care se infrunta.) 6. a se opune, (figurat) a se ciocni. (Se infrunta interese antagonice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTA: ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, verb I. tranzitiv 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ reflexiv recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – latina *infrontare (< frons). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTA: ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, verb I. tranzitiv 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ reflexiv recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – latina *infrontare (< frons). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFRUNTA: ÎNFRUNTÁ verb vezi admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfrunta: înfrunta verb vezi ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfrunta: înfruntá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfrúnt, persoana a treia singular: el / ea și plural înfrúntă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfrunta: înfruntá (a infrunta) verb, indicativ prezent 3 înfrúntă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFRUNTA' ÎNFRUMUSEȚÁREÎNFRUMUSEȚÁTînfrumusețézînfrúntÎNFRUNTÁînfruntăciúneÎNFRUNTÁREÎNFRUNTĂTÓRînfrunțeálă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfrunta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfrunta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înfrunta cu curaj un pericol. Îi înfrunta privirea. Cine se înfrunta cu mine? 4. Echipele de fotbal se înfrunta mîine. Două armate care se înfrunta. Se înfrunta interese antagonice. A înfrunta cu curaj un pericol. Îi înfrunta privirea. înfruntá a înfrunta verb, indicativ prezent 3 înfrúntă. |
GRAMATICA cuvântului înfrunta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfrunta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfrunta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfrunta? Vezi cuvântul înfrunta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfrunta?[ în-frun-ta ] Se pare că cuvântul înfrunta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL înfrunta Inţelegi mai uşor cuvântul înfrunta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A înfrunta privirea sau privirile, rar căutătura cuiva = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfrunta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în pasul calului sau la pas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfrunta se conjugă: ei ele înfrúntă
