 | as |
|
| înfrî́nge [ în-frî́-nge ] VEZI SINONIME PENTRU înfrî́nge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infringe în mai multe dicționareDefinițiile pentru infringe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFRÎ́NGE: ÎNFRÎ́NGE, înfrî́ng, verb III. tranzitiv A învinge, a birui, a zdrobi (în lupte înarmate). S-a dovedit încă o dată că nu există forță în lume care să poată înfrînge popoare care și-au luat soarta în propriile lor mîini. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2773. Bătălia în care Tomșa fusese înfrînt... se dăduse dimineață. SADOVEANU, O. VII 154. Îi ajutase asupra protivnicilor... de-i înfrînse. ISPIRESCU, L. 51. (figurat) Galileu... înfrînt prin chinurile temniței, fu scos în fine la lumină. ODOBESCU, S. III 319. • (Cu privire la abstracte) Strîngînd legăturile cu masele, sprijinindu-te pe mase, explicîndu-le sarcinile care stau în fața lor și mobilizîndu-le la luptă pentru rezolvarea lor, poți înfrînge orice greutate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2436. ♦ (Cu privire la stări sufletești) A înăbuși. Mai avea remușcări, însă reușea să și le înfrîngă. SAHIA, N. 109. Orice vis, orice dorinț-a mea Eu singur le-am înfrînt încet-încet. EMINESCU, O. IV 253. • reflexiv pasiv Deznădejdi, ce nu se-nfrîng, În grozav vîrtej se strîng. MACEDONSKI, O. I 200. ♦ (Cu privire la legi, dispoziții, ordine) A nesocoti, a încălca, a viola. A înfrînt dispozițiile legii. – Forme gramaticale: perfectul simplu înfrînsei, participiu înfrînt.. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRÎNGE: ÎNFRÎNGE verb 1. a bate, a birui, a întrece, a învinge, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi infringe pe dușmani.) 2. a birui, a depăși, a învinge, a răzbi, (livresc) a surmonta. (A infringe toate dificultățile.) 3. a(-și) birui, a(-și) înfrîna, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (popular și fam.) a(-și) struni. (Și-a infringe emoția.) 4. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) preacovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a infringe oboseala.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfrînge: înfrînge verb vezi CĂI. FRÎNGE. POCĂI. REGRETA. RUPE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFRINGE' înfrînáreÎNFRÎNÁTînfrînézînfrî́ngÎNFRÎ́NGEînfrî́ngereînfrî́ntînfrizurátînfrấnge |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfrînge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfrînge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îi înfrînge pe dușmani. A înfrînge toate dificultățile. Și-a înfrînge emoția. L-a înfrînge oboseala. |
GRAMATICA cuvântului înfrînge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfrînge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfrînge poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înfrî́nge? Vezi cuvântul înfrî́nge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfrî́nge?[ în-frî́-nge ] Se pare că cuvântul înfrî́nge are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv impersonal se poartă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
