 | as |
|
| înfricoşător [ în-fri-co-şă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU înfricoşător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infricosator în mai multe dicționareDefinițiile pentru infricosator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRICOȘĂTOR: ÎNFRICOȘĂTOR adjectiv 1. groaznic, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (învechit și popular) spăimîntător, (popular) spăimos, (învechit) spăimîntos. (Un lucru infricosator.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livresc) abominabil, terifiant, terific, (învechit și popular) rău. (O crimă infricosator.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune infricosator îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. (O durere abdominală infricosator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFRICOȘĂTÓR: ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adjectiv Care deșteaptă frica, care înspăimîntă; îngrozitor, teribil. Nu știu ce înfricoșătoare presimțiri... au venit și au sfîșiat biata sa inimă. NEGRUZZI, S. I 28. • (Adverbial) E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, pe comandă, cum privește, nemișcat, infinitul mării. DUNĂREANU, CH. 56. Forme diferite ale cuvantului infricosator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRICOȘĂTÓR: ÎNFRICOȘĂTÓR2 infricosatoroáre (infricosatoróri, infricosatoroáre) Care înfricoșează; în stare să provoace frică; înspăimântător; îngrozitor; înfiorător; sinistru. Întuneric infricosator. /a înfricoșa + sufix infricosatorător Forme diferite ale cuvantului infricosator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFRICOȘĂTÓR: ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adjectiv Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului infricosator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFRICOȘĂTÓR: ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adjectiv Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului infricosator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRICOȘĂTÓR: ÎNFRICOȘĂTÓR1 adverb Într-un mod care provoacă frică. /a înfricoșa + sufix infricosatorător Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfricoșător: înfricoșătór adjectiv masculin, plural înfricoșătóri; forme singular și plural înfricoșătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfricoșător: înfricoșătór adjectiv masculin, plural înfricoșătóri; forme singular și plural înfricoșătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFRICOSATOR' înfricósÎNFRICOȘÁÎNFRICOȘÁREÎNFRICOȘÁTÎNFRICOȘĂTÓRînfricoșătúrăînfricoșézînfrigăríînfrigoșá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfricoșător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfricoșător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un lucru înfricoșător. O crimă înfricoșător. O pasiune înfricoșător îl măcina. O durere abdominală înfricoșător. ÎNFRICOȘĂTÓR2 înfricoșătoroáre înfricoșătoróri, înfricoșătoroáre Care înfricoșează; în stare să provoace frică; înspăimântător; îngrozitor; înfiorător; sinistru. Întuneric înfricoșător. /a înfricoșa + sufix înfricoșătorător. /a înfricoșa + sufix înfricoșătorător. |
GRAMATICA cuvântului înfricoșător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfricoșător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfricoșător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfricoşător? Vezi cuvântul înfricoşător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfricoşător?[ în-fri-co-şă-tor ] Se pare că cuvântul înfricoşător are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfricoșător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cavitate rezonantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
