 | as |
|
| înfrânare [ în-frâ-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU înfrânare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infranare în mai multe dicționareDefinițiile pentru infranare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFRÂNARE: ÎNFRÂNARE s. 1. împiedicare. (infranare unei căruțe, la vale.) 2. domolire, liniștire, strunire. (infranare calului.) 3. reținere, (livresc) continență. (infranare a sentimentelor.) 4. abținere, reținere, stăpînire. (infranare de la ceva.) 5. împiedicare, oprire, stăvilire. (infranare avîntului tineresc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFRÂNARE: ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înfrâna; figurat reținere, abținere, cumpătare. – vezi înfrâna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFRÂNARE: ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înfrâna; figurat reținere, abținere, cumpătare. – vezi înfrâna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfrânare: înfrânáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfrânării; plural înfrânări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfrânare: înfrânáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfrânắrii; plural înfrânắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înfrânare: înfrânare forme acțiunea de a (se) înfrâna: abstinență. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFRANARE' inframicrobiánINFRAMICROBIOLÓGINFRAMICROBIOLOGÍEÎNFRÂNÁÎNFRÂNÁREÎNFRÂNÁTînfrânătúrăÎNFRẤNGEÎNFRẤNGERE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfrânare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfrânare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înfrânare unei căruțe, la vale. înfrânare calului. înfrânare a sentimentelor. înfrânare de la ceva. înfrânare avîntului tineresc. înfrânare avântului tineresc. |
GRAMATICA cuvântului înfrânare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfrânare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfrânare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfrânare? Vezi cuvântul înfrânare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfrânare?[ în-frâ-na-re ] Se pare că cuvântul înfrânare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfrânare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de vis?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înfrânare are forma: înfrânări
