 | as |
|
| înfiora [ în-fi-o-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înfiora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infiora în mai multe dicționareDefinițiile pentru infiora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfiora (forma la infinitiv) A înfiora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFIORA: ÎNFIORÁ, înfiorez și înfiór, verb I. 1. tranzitiv A face ca cineva să fie cuprins de fiori (de frică, de groază), a băga în fiori; a speria, a înfricoșa. El se văzu puternic, pe-un armăsar călare, Înfiorînd cu spada-i popoare numeroase. ALECSANDRI, P. A. 137. Vaietele... poporului... îl înfiorară de frică. BĂLCESCU, O. II 62. • figurat Furia poporului era sălbatică, strigătele de «moarte ucigașilor» înfiorau ulițele. CAMIL PETRESCU, O. II 477. Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210. • reflexiv Alei! oameni buni, zise cucoana înfiorîndu-se. CREANGĂ, P. 330. Iubirea de moșie e un zid, Care nu se-nfioreazâ de-a ta spaimă, Bainzid! EMINESCU, O. I 147. Otravă! strigă ea înfiorîndu-se. NEGRUZZI, S. I 162. 2. reflexiv figurat A suferi o impresie puternică, a se pătrunde de un sentiment adînc; a se tulbura, a se emoționa. M-am înfiorat de mulțămire. SADOVEANU, N. forme 173. Se înfiorau uneori, privind în apa limpede ca într-o oglindă fermecată. BART, E. 167. • (Personificat) Codrii se înfiorează de atîta frumusețe. EMINESCU, O. I 142. • tranzitiv Primiră vestea cea bună cu sufletele înfiorate de bucurie. SADOVEANU, O. VII 113. O șoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. TOPÎRCEANU, B. 65. 3. tranzitiv A face să se miște ușor, să tremure. Vîntul nopții înfioară Cetină și cetioară. DEȘLIU, M. 61. Înfiorate de vînt, umezite, pletele sale luciră în noapte argintiu, parcă pudrate de o pulbere de lumină. MIHALE, O. 365. Adierile înfioară frunzele abia simțite. C. PETRESCU, S. 17. • figurat Și gemet înfioară firea, Prelung și greu ca o furtună. GOGA, P. 25. • reflexiv Strălucirea dimineții se stînsese și luciul se înfiora tot mai prelung. SADOVEANU, N. forme 101. Avea uneori tresăriri mici și i se înfiorau nările. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 129. • (Poetic) Pe ferestre se înfiora argintul luceafărului de ziuă. CAMILAR, TEM. 144. – Pronunțat: -fi-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFIORA: ÎNFIORA verb 1. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (învechit și popular) a se spăimînta, (învechit și regional) a se spăima, (regional) a se înfrica, a se scîrbi, (învechit) a se mira, (învechit, în Moldova) a se oțărî, (regional figurat) a se teși, (învechit figurat) a se încreți. (S-a infiora la auzul acestei vești.) 2. a se cutremura, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se infiora din tot corpul.) 3. a fremăta, a palpita, a tresălta, a tresări, a vibra. (Se infiora de emoție.) 4. a fremăta, a palpita, a tremura. (Nările îi zvîcneau și i se infiora.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFIORA: ÎNFIORÁ, înfiór, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [ pronunție: -fi-o-. – prezent industrie și: înfioréz] – În + fior. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFIORA: ÎNFIORÁ, înfiór, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [ pronunție: -fi-o-. – prezent industrie și: înfioréz] – În + fior. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfiora: înfiorá verb (silabe -fi-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfioréz/înfiór, persoana a treia singular: el / ea și plural înfioáră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfiora: înfiorá (a infiora) (-fi-o-) verb, indicativ prezent 3 înfioáră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFIORA' infinitiválInfinitudineÎNFIOLÁÎNFIOLÁREÎNFIORÁÎNFIORÁREÎNFIORÁTÎNFIORĂTÓRÎNFÍPT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfiora Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfiora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a înfiora la auzul acestei vești. Calul se înfiora din tot corpul. Se înfiora de emoție. Nările îi zvîcneau și i se înfiora. Nările îi zvâcneau și i se înfiora. înfiorá a înfiora -fi-o- verb, indicativ prezent 3 înfioáră. |
GRAMATICA cuvântului înfiora? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfiora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfiora poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfiora? Vezi cuvântul înfiora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfiora?[ în-fi-o-ra ] Se pare că cuvântul înfiora are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfiora |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A căsca gura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfiora se conjugă: ei ele înfioáră
