 | as |
|
| Infinit [ in-fi-nit ] VEZI SINONIME PENTRU infinit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infinit în mai multe dicționareDefinițiile pentru infinit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT1, (1) infinituri, substantiv neutru, (2) infiniți, substantiv masculin 1. Ceea ce este nesfîrșit în spațiu sau nesfîrșit în timp; ceea ce pare astfel. Lung privește peste apa-n care cad din infinit Norii ce-au venit deodată călători ca niște fumuri. despre BOTEZ, P. O. 49. [Focul] dezvăluind infinituri în adîncu-i, fulgeră pe culmi și luminează crestele. ANGHEL, PR. 124. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase, izvorînd din infinit, Sînt atrase în viață de un dor nemărginit. EMINESCU, O. I 132. • Locuţiune adverbiala La infinit = fără încetare, în chip nelimitat, la nesfîrșit. Exemplele acestea s-ar putea înmulți la infinit. ▭ Mișcările se repetară la infinit. SAHIA, N. 103. 2. (matematică) Mărime mai mare decît orice mărime dată. • Infinit mic = mărime variabilă a cărei valoare absolută poate deveni mai mică decît valoarea oricărei mărimi pozitive date. Infinit mare = mărime variabilă a cărei valoare absolută poate deveni mai mare decît valoarea oricărei mărimi pozitive date. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINIT adjectiv, s. 1. adjectiv imens, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (Cîmpie infinit.) 2. substantiv enormitate, imensitate, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (infinit cîmpiei.) 3. adjectiv colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal. (A avut din nou un noroc infinit.) 4. adjectiv complet, desăvîrșit, nemărginit, total, (figurat) orb. (Încredere infinit în cineva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT2, -Ă, infiniți, -te, adjectiv Care n-are capăt, margini, limite; nesfîrșit, nemăsurat, nelimitat, nețărmurit. Natura este infinită și ea are o existență infinită. LENIN, O. XIV 256. De jur împrejur, pe variația infinită a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor și strălucirea soarelui. GALACTION, O. I 346. • (Adverbial, pe lîngă adjective la gradul comparativ, formează un comparativ intensiv) Infinit mai valoros decît... ▭ Sfaturile populare sînt cele mai democratice organe ale puterii de stat cunoscute istoriei țării noastre, infinit superioare prin profundul lor democratism organelor puterii de stat din țările capitaliste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784. Forme diferite ale cuvantului infinit: infinit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adjectiv, substantiv masculin, (2) infinituri, substantiv neutru 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit2, nemărginit, nemăsurat; prin extensie foarte mare, considerabil. • (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2. substantiv neutru Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit1. • Locuţiune adverbiala La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (matematică) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din latina infinitus, limba franceza infini. Forme diferite ale cuvantului infinit: infinit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adjectiv, substantiv masculin, (2) infinituri, substantiv neutru 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit2, nemărginit, nemăsurat; prin extensie foarte mare, considerabil. • (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2. substantiv neutru Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit1. • Locuţiune adverbiala La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (matematică) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din latina infinitus, limba franceza infini. Forme diferite ale cuvantului infinit: infinit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT2 infinituri n. 1) Însușire fundamentală a materiei de a fi nelimitată în timp și în spațiu și inepuizabilă pentru cunoaștere; mărime abstractă care nu are sau pare să nu aibă nici început, nici sfârșit. • La infinit la nesfârșit; întruna. 2) matematică Mărime variabilă care poate exprima valori mai mari decât orice mărime dată. /<lat. infinitus, limba franceza infini Forme diferite ale cuvantului infinit: infinituri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT1 infinittă (infinitți, infinitte) 1) Care nu are nici o limită; fără capăt; nelimitat; nesfârșit; nemărginit. 2) Care nu are sfârșit; fără sfârșit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul mărimii, intensității, duratei, numărului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, limba franceza infini Forme diferite ale cuvantului infinit: infinittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT, -Ă I. adjectiv care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. substantiv neutru (filozofie) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp. III. substantiv masculin (matematică) mărime care nu este finită. (< latina infinitus, limba franceza infini) Forme diferite ale cuvantului infinit: infinit-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INFINIT: INFINÍT, -Ă adjectiv Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // substantiv neutru (filozofie) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // substantiv masculin (matematică) Mărime superioară oricărei mărimi date. [conform latina infinitus, limba franceza infini]. Forme diferite ale cuvantului infinit: infinit-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru infinit: infinít3 (categorie filosofică, nesfârșit) substantiv neutru, plural infiníturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru infinit: infinít adjectiv masculin, plural infiníți; forme singular infinítă, plural infiníte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru infinit: infinít2 (mărime matematică) substantiv masculin, plural infiníți; simbol • Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru infinit: infinít1 adjectiv masculin, plural infiníți; forme infinítă, plural infiníte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru infinit: infinít (categoria filozofică) substantiv neutru, plural infiníturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Infinit: Infinit ≠ finit, limitat, mărginit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru infinit: infinít (matematică) substantiv masculin, plural infiníți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFINIT' infím/ínfiminfimitáteînfínginfiníreInfinitInfinitateINFINITEZIMÁLinfinitísminfinitív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL infinit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului infinit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cîmpie infinit. Infinit cîmpiei. A avut din nou un noroc infinit. Încredere infinit în cineva. INFINÍT2 infinituri n. • La infinit la nesfârșit; întruna. INFINÍT1 infinittă infinitți, infinitte 1 Care nu are nici o limită; fără capăt; nelimitat; nesfârșit; nemărginit. |
GRAMATICA cuvântului infinit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului infinit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul infinit poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE infinit? Vezi cuvântul infinit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul infinit?[ in-fi-nit ] Se pare că cuvântul infinit are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL infinit Inţelegi mai uşor cuvântul infinit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala La infinit = fără încetare, în chip nelimitat, la nesfîrșit Infinit mic = mărime variabilă a cărei valoare absolută poate deveni mai mică decît valoarea oricărei mărimi pozitive date Infinit mare = mărime variabilă a cărei valoare absolută poate deveni mai mare decît valoarea oricărei mărimi pozitive date Locuţiune adverbiala La infinit = în chip nelimitat, fără încetare Locuţiune adverbiala La infinit = în chip nelimitat, fără încetare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL infinit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Păsări alergătoare și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul infinit are forma: infiníturi
