 | as |
|
| înfiinţa [ în-fi-in-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU înfiinţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infiinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru infiinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înființa (forma la infinitiv) A înființa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFIINȚA: ÎNFIINȚÁ, înființez, verb I. 1. tranzitiv A face să ia ființă, a da ființă, a crea, a funda, a întemeia, a institui, a alcătui, a constitui. La Iași a fost înființată, în timpul domniei lui Vasile Lupu, «Academia Domnească» de la Trei Ierarhi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. Oastea... o înființă tot din oameni unul și unul. ISPIRESCU, M. vezi 5. Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. • reflexiv pasiv În timpul lui Brîncoveanu s-au înființat patru tipografii noi în țară. istorie R.P.R. 211. 2. reflexiv (Despre oameni, uneori cu o ușoară nuanță peiorativă) A apărea într-un loc (pe neașteptate); a se prezenta, a se înfățișa. În sfîrșit, duminecă înainte de amiazi se înființâ în strada Argintari. REBREANU, R. I 179. Mă arătai mirat că se înființaseră cu toții așa devreme. M. I. CARAGIALE, C. 9. Se ține concurs... Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la verb reflexiv:eme. CARAGIALE, M. 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFIINȚA: ÎNFIINȚA verb 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (învechit) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism învechit) a sistisi, (figurat) a urzi. (A infiinta corpul grănicerilor.) 2. a întemeia, (învechit) a așeza. (Au infiinta un nou sat.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a numi, a organiza, a stabili, (învechit) a tocmi. (A infiinta o comisie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFIINȚA: ÎNFIINȚÁ, înființez, verb I. 1. tranzitiv A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. reflexiv (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). – În + ființă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFIINȚA: ÎNFIINȚÁ, înființez, verb I. 1. tranzitiv A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a fonda, a alcătui. 2. reflexiv (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). – În + ființă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înființa: înființá verb (silabe -fi-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu înființéz, persoana a treia singular: el / ea și plural înființeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFIINȚA: ÎNFIINȚÁ verb vezi apărea, arăta, ivi, înfățișa, prezenta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înființa: înființa verb vezi APĂREA. ARĂTA. IVI. ÎNFĂȚIȘA. PREZENTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înființa: înființá (a infiinta) (-fi-in-) verb, indicativ prezent 3 înființeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFIINTA' înfiézÎNFIGĂRÉȚÎNFÍGEÎNFÍGEREÎNFIINȚÁÎNFIINȚÁREînființézÎNFILTRÁÎNFILTRÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înființa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înființa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înființa corpul grănicerilor. Au înființa un nou sat. A înființa o comisie. A înființa un așezământ. Au înființa un nou sat. înființá a înființa -fi-in- verb, indicativ prezent 3 înființeáză. |
GRAMATICA cuvântului înființa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înființa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înființa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfiinţa? Vezi cuvântul înfiinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfiinţa?[ în-fi-in-ţa ] Se pare că cuvântul înfiinţa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înființa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A băga pe cineva sub masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înființa se conjugă: ei ele înființeáză
