 | as |
|
| înfiera [ în-fi-e-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înfiera PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infiera în mai multe dicționareDefinițiile pentru infiera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfiera (forma la infinitiv) A înfiera conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFIERA: ÎNFIERÁ1, înfierez, verb I. tranzitiv 1. A aplica pe corpul unui animal un fier înroșit în foc, pentru a-i face un semn distinctiv. (reflexiv pasiv) După două luni de la nașterea mînzului se înfierează... la șold. I. IONESCU, despre 534. • (Cu privire la oameni, în special la sclavi) Să faci așa ca cei doi cumnați ai mei să nemerească la castel și, în schimbul laptelui de mistrețe, să primească să-mi fie robi și să-i înfierez. VISSARION, B. 66. Ea-l chemă la sine și, cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă. RETEGANUL, P. IV 37. 2. figurat A condamna cu toată severitatea, a osîndi în public, a stigmatiza, a veșteji. [Bălcescu] a înfierat cu putere pe boierii cosmopoliți, fără patrie, turciți și franțuziți, după cum le dictau interesele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. – Pronunțat: -fie-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFIERA: ÎNFIERA verb 1. (regional) a săgni, (învechit) a pecetlui, a semna. (A infiera un animal domestic.) 2. a stigmatiza, (învechit) a pecetlui. (A infiera sclavii, condamnații.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. (Opinia publică a infiera gestul lui necugetat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFIERA: ÎNFIERÁ2, persoană 3 înfierează, verb I. intranzitiv (Regional, despre barbă și despre mustăți) A începe să crească; a se ivi, a miji. Era un fecior cu mustața abia infierîndu-i. SADOVEANU, O. L. 94. Întorcea un zîmbet frumos ca de fată și abia începea să-i înfiereze mustăcioara. id. B. 58. – Pronunțat: -fie-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru înfiera: înfierá persoană persoana a treia singular: el / ea înfieréază, verb I (regional, învechit) 1. (despre păr, mustăți) a începe să crească, a da, a miji. 2. (despre oala pusă la foc) a da în fiert (când se ridică bulbucii la suprafața apei). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFIERA: ÎNFIERÁ, înfierez, verb I. tranzitiv 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. figurat A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFIERA: ÎNFIERÁ, înfierez, verb I. tranzitiv 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. figurat A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfiera: înfierá verb (silabe -fie-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfieréz, persoana a treia singular: el / ea și plural înfiereáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfiera: înfierá (a infiera) (-fie-) verb, indicativ prezent 3 înfiereáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFIERA' INFIBULÁINFIBULÁȚIEInfidelInfidelitateÎNFIERÁÎNFIERÁREÎNFIERÁTînfieráticÎNFIERBÂNTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfiera Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfiera dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înfiera un animal domestic. A înfiera sclavii, condamnații. Opinia publică a înfiera gestul lui necugetat. A înfiera un animal domestic. înfierá a înfiera -fie- verb, indicativ prezent 3 înfiereáză. |
GRAMATICA cuvântului înfiera? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfiera. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfiera poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfiera? Vezi cuvântul înfiera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfiera?[ în-fi-e-ra ] Se pare că cuvântul înfiera are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfiera |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Principiul sau legea cauzalității?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfiera se conjugă: ei ele înfiereáză
