 | as |
|
| înfășa [ în-fă-șa ] VEZI SINONIME PENTRU înfășa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infasa în mai multe dicționareDefinițiile pentru infasa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfășa (forma la infinitiv) A înfășa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășá (înfắș, înfășát), verb – 1. A Înfășura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfășura, a acoperi strîns de jur împrejur. – Variante fașa, înfăș(u)ia. Mr. nfaș, nfășare, megl. anfaș, anfășari. latina fasciāre (Pușcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), conform albaneză faškjoń, italiana (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, limba franceza faisser, spaniolă fajar, portugheză enfaixar. prefix în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba și de un derivat intern de la fașe, substantiv verbal Este cuvînt comun, conform ALR, I, 228. derivat înfășetură, substantiv feminin (acțiunea de a înfășa; legătură; scutec); înfășura, verb (a înfășura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), derivat de la un plural ipotetic sau colectiv *fășuri < fașe, ca gînd › gînduri › îngîndura; fum › fumuri › înfumura, conform îngrijora etc. (după Pușcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din latina *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă și care nu este confirmat nici de dialecte și nici de celelalte limbi romanice); înfășurător, adjectiv (care înfășoară); înfășurătură, substantiv feminin (înfășurare); desfășa, verb (a scoate scutecele); desfășura, verb (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta). Forme diferite ale cuvantului infasa: înfắș infasaînf Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘA: ÎNFĂȘÁ, înfắș, verb I. tranzitiv 1. A înfășura un copil în scutece (și în feși). Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă. CREANGĂ, O. A. 291. Eu te-am înfășat, eu te-am legănat. ALECSANDRI, T. 943. Mîndră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfășat cu flori de munte, Ca s-agiung viteaz de frunte. id. P. P. 313. 2. A înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. Boierul au descălicat și i-au înfășat piciorul cum se cade. SBIERA, P. 57. Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘA: ÎNFĂȘÁ, înfắș, verb I. tranzitiv A înfășură un copil în scutece (și în feșe); prin extensie a înfășură corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – latina infasciare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘA: ÎNFĂȘÁ, înfắș, verb I. tranzitiv A înfășura un copil în scutece (și în feși); prin extensie a înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – latina infasciare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfăș, persoana a doua singular: tu înféși, persoana a treia singular: el / ea și plural înfáșă, persoana întâi plural: noi înfășăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înféșe; gerunziu înfășând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășá (a infasa) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfắș, persoana a doua singular: tu înféși, 3 înfáșă, persoana întâi plural: noi înfășắm; conjunctiv prezent 3 să înféșe; gerunziu înfășấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășa verb vezi BANDAJA. LEGA. PANSA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFASA' ÎNFĂRTĂȚÍEînfărtățíreÎNFÂRTĂȚÍTINFARTECTOMÍEÎNFĂȘÁÎNFĂȘÁREÎNFĂȘÁTînfășățélînfáșc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfășa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfășa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înfășá a înfășa verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfắș, persoana a doua singular: tu înféși, 3 înfáșă, persoana întâi plural: noi înfășắm; conjunctiv prezent 3 să înféșe; gerunziu înfășấnd. |
GRAMATICA cuvântului înfășa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfășa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfășa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfășa? Vezi cuvântul înfășa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfășa?[ în-fă-șa ] Se pare că cuvântul înfășa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfășa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anatomie; în sintagmele vase aferente?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfășa se conjugă: ei ele înfáșă
