 | as |
|
| Infam [ in-fam ] VEZI SINONIME PENTRU infam PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infam în mai multe dicționareDefinițiile pentru infam din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM, -Ă, infami, -e, adjectiv 1. Josnic, nedemn. Taci... taci... cu prostiile tale infame. CAMIL PETRESCU, T. II 151. Puneți ordin lucrurilor voastre, spre a nu se vătăma sacra libertate de către dușmanii patriei prin intrigile lor cele infame. BOLINTINEANU, O. 248. ♦ (Substantivat) Om care se comportă în chip nedemn; canalie. Spre răsplata tuturor acestor jertfe, o azvîrliți cu dispreț, zicînd: atita e tot! cruzi, nesimțitori, infami, nelegiuiți. NEGRUZZI, S. I 48. 2. figurat Oribil, de nesuferit. După o verb reflexiv:eme infamă, trei nopți și trei zile de furtună și întuneric, de azi dimineață norii se risipesc. CARAGIALE, O. VII 19. Forme diferite ale cuvantului infam: infam-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INFAM: INFAM adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv abject, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (popular) becisnic, (învechit și regional) ticăit, (regional) pălăvatic, proclet, (Banat) bedaș, (învechit) fărădelege, vil, (figurat) infect, murdar. (Un om infam.) 2. adjectiv josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livresc) ignobil, sacrileg, (învechit și popular) parșiv, scîrnav, (Moldova) chiolhănos, (învechit) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (figurat) murdar, spurcat. (Faptă infam.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru infam: *infám, -ă adjectiv (latina infámis, despre in-, fără, și fama, faĭmă). Pătat de infamie, fără onoare: act infam. Înjositor, rușinos: trădare infamă. Murdar, necurat, prost, chinuitor: locuință infamă, sufla un vînt infam. substantiv Un infam, un nelegĭuit. adverb În mod infam: acest orator vorbește infam, ploŭă infam. Forme diferite ale cuvantului infam: infam-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM infamă (infami, infame) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârșav; mizerabil; abject. 2) Care provoacă scârbă; respingător; dezgustător; repugnant; repulsiv. /<fr. infâme, italiana infamis Forme diferite ale cuvantului infam: infamă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM, -Ă, infami, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat; ticălos, josnic, mârșav. ♦ figurat Oribil, groaznic. – Din limba franceza infâme, latina infamis. Forme diferite ale cuvantului infam: infam-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM, -Ă, infami, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârșav. ♦ figurat Oribil, groaznic. – Din limba franceza infame, latina infamis. Forme diferite ale cuvantului infam: infam-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme demn de dispreț, josnic, nemernic, nedemn. • (figurat) oribil, groaznic. (< limba franceza infâme, latina infamis) Forme diferite ale cuvantului infam: infam-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme Josnic, nemernic, nedemn. ♦ (figurat) Oribil, groaznic. [< limba franceza infâme, italiana infame, latina infamis]. Forme diferite ale cuvantului infam: infam-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru infam: infam a. 1. înfierat de legi sau de opiniunea publică; 2. care aduce rușine: faptă infamă. ║ m. persoană dezonorantă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru infam: infám adjectiv masculin, plural infámi; forme singular infámă, plural infáme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INFAM: INFÁM adverb vezi mișelește, netrebnic, ticăloșește. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru infam: infam adverb vezi MIȘELEȘTE. NETREBNIC. TICĂLOȘEȘTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru infam: infám adjectiv masculin, plural infámi; forme infámă, plural infáme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Infam: Infam ≠ sublim Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFAM' înfăinézînfăláinfalíbilinfalibilitáteInfaminfamáInfamantINFAMÁREinfamatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Infam Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului infam dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om infam. Faptă infam. INFÁM infamă infami, infame 1 și substantival despre persoane Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârșav; mizerabil; abject. |
GRAMATICA cuvântului Infam? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului infam. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Infam poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE infam? Vezi cuvântul infam desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul infam?[ in-fam ] Se pare că cuvântul infam are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Infam |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial ce-am avut și ce-am pierdut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
