 | as |
|
| îndura [ în-du-ra ] VEZI SINONIME PENTRU îndura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indura în mai multe dicționareDefinițiile pentru indura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndura (forma la infinitiv) A îndura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDURA: ÎNDURÁ, îndúr, verb I. 1. reflexiv A se arăta bun, milos, a dovedi mărinimie; a se îndupleca. Să se îndure... a-i trimite un meșter bun. ISPIRESCU, L. 295. ♦ A-i fi cuiva milă de cineva. S-au îndurat de mine și mi-au dăruit un ciob de tăbliță. STANCU, despre 295. Tu, Mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat. ALECSANDRI, P. P. 3. • figurat Holera cea puternică nu se îndură de lacrimile romînului. RUSSO, O. 47. ♦ (Mai ales în propoziții exclamative și interogative) A nu-i fi milă, a lăsa sau a arunca în nenorociri. Cum de s-au îndurat părinții miei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău? SBIERA, P. 277. Nu te îndura de noi, măria-ta, zicea sărmanii, că n-avem alt copil și sîntem bătrîni. ALECSANDRI, O. P. 69. Cum te înduri de mine Și lași să țip după tine! TEODORESCU, P. P. 275. 2. reflexiv A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. Nimeni nu se îndura să meargă la culcare, deși era tare tîrziu. STANCU, U.R.S.S. 159. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. Nu se îndurau de loc să se împrăștie. REBREANU, R. II 17. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15. • (Poetic) Și mi-i ciudă cum de verb reflexiv:emea Să mai treacă se îndură. EMINESCU, O. I 106. 3. tranzitiv (Cu privire la suferințe, necazuri, boli etc.) A suferi cu răbdare, a răbda, a suporta, a pătimi. Nu pot îndura nici măcar gîndul unei asemenea profanări. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi. DEMETRESCU, O. 103. • absolut Să-nduri ca cei întinși pe cruci, Și-n grele munci să te usuci De grijă hărțuit. NECULUȚĂ, Ț. despre 53. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDURA: ÎNDURA verb 1. a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (învechit și regional) a petrece, a tîrpi, (prin Bucovina) a joi, (Transilvania) a păula, (Banat) a pesti, (prin Transilvania) a pristui, (învechit) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (figurat) a înghiți. (Cîte n-a indura!) 2. a ispăși, a plăti, (livresc) a expia, (regional) a răsplăti. (A indura pentru păcatele fratelui său.) 3. a duce, a răbda, a suferi, a suporta. (El a indura tot greul.) 4. a încerca, a suferi, a suporta. (A indura multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (învechit) a bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a indura de el și l-a iertat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDURA: ÎNDURÁ, îndúr, verb I. 1. tranzitiv A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. reflexiv A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. reflexiv A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – latina indurare (1 și după limba franceza endurer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDURA: ÎNDURÁ, îndúr, verb I. 1. tranzitiv A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. reflexiv A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. reflexiv A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – latina indurare (1 și după limba franceza endurer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDURA: INDURÁ, persoană 3 indurează, verb I. reflexiv (medicină; despre țesuturi) A se întări. – Din limba franceza indurer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDURA: INDURÁ, persoană 3 indurează, verb I. reflexiv (medicină; despre țesuturi) A se întări. – Din limba franceza indurer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDURA: INDURÁ verb reflexiv (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări. (< limba franceza indurer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndura: îndurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndúr, persoana a treia singular: el / ea și plural îndúră, perfectul simplu persoana întâi singular: eu îndurái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDURA: INDURÁ verb I. reflexiv (medicină; despre țesuturi) A se întări. [< limba franceza indurer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indura: !indurá (a se indura) (a se întări) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se indureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indura: indurá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea indureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndura: îndurá (a indura) verb, indicativ prezent 3 îndúră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDURA' ÎnduplecatÎNDUPLECĂTÓRînduplecătúrăinduplicátÎNDURÁINDURAINîndurămínteîndurămấntÎNDURÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cîte n-a îndura! 2. A îndura pentru păcatele fratelui său. El a îndura tot greul. A îndura multe nevoi. S-a îndura de el și l-a iertat. Câte n-a îndura! 2. A îndura multe nevoi. S-a îndura de el și l-a iertat. !indurá a se îndura a se întări verb reflexiv, indicativ prezent 3 se indureáză. îndurá a îndura verb, indicativ prezent 3 îndúră. |
GRAMATICA cuvântului îndura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndura? Vezi cuvântul îndura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndura?[ în-du-ra ] Se pare că cuvântul îndura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Biacid, biacizi, adjectiv în sintagma acid biacid?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îndura se conjugă: ei ele îndúră
