 | as |
|
| Indulgent [ in-dul-gent ] VEZI SINONIME PENTRU indulgent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indulgent în mai multe dicționareDefinițiile pentru indulgent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDULGENT: INDULGÉNT indulgenttă (indulgentți, indulgentte) 1) (despre persoane) Care iartă cu ușurință greșelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bună înțelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine indulgenttă. /<fr. indulgent, latina indulgens, indulgentntis Forme diferite ale cuvantului indulgent: indulgenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDULGENT: INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adjectiv Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din limba franceza indulgent, latina indulgens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului indulgent: indulgent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDULGENT: INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adjectiv Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din limba franceza indulgent, latina indulgens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului indulgent: indulgent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDULGENT: INDULGENT adjectiv 1. iertător, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livresc) clement. (Om indulgent.) 2. concesiv, îngăduitor, tolerant, (învechit) răbdător. (Prea este indulgent!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru indulgent: *indulgént, -ă adjectiv (latina indúlgens, -éntis). Îngăduitor, ĭertător, care persimte mult: cu răiĭ nu trebuĭe să fiĭ indulgent. adverb În mod indulgent. Forme diferite ale cuvantului indulgent: indulgent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDULGENT: INDULGÉNT, -Ă adjectiv care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant. (< limba franceza indulgent, latina indulgens) Forme diferite ale cuvantului indulgent: indulgent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDULGENT: INDULGÉNT, -Ă adjectiv Iertător; îngăduitor; blând. [conform limba franceza indulgent, latina indulgens]. Forme diferite ale cuvantului indulgent: indulgent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Indulgent: Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indulgent: indulgént adjectiv masculin, plural indulgénți; forme singular indulgéntă, plural indulgénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indulgent: indulgént adjectiv masculin, plural indulgénți; forme indulgéntă, plural indulgénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru indulgent: indulgent a. îngăduitor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDULGENT' ÎNDULCÍTÎNDULCITÓRîndulcitúrăînduléscIndulgentIndulgențăindúltinduméntÎNDUMICÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL indulgent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indulgent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INDULGÉNT indulgenttă indulgentți, indulgentte 1 despre persoane Care iartă cu ușurință greșelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. Atitudine indulgenttă. Indulgent, latina indulgens, indulgentntis. Om indulgent. Prea este indulgent!. |
GRAMATICA cuvântului indulgent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indulgent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul indulgent poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE indulgent? Vezi cuvântul indulgent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indulgent?[ in-dul-gent ] Se pare că cuvântul indulgent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL indulgent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da din cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
