|
Inductiv [ in-duc-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU inductiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inductiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru inductiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INDUCTIV: INDUCTÍV, -Ă (< limba franceza ) adjectiv 1. (logică) Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. • Metode inductive = metode care procedează de la particular la general, de la efect la cauză. • Metode inductive de cercetare a cauzalității = metode folosite în știință în vederea stabilirii legăturilor cauzale obiective dintre fenomene, formulate inițial de în franceză Bacon și sistematizate de J.St. Mill: metoda concordanței, metoda diferenței, metoda variațiilor concomitente și metoda rămășițelor. 2. (fizică) care se referă la inducția electromagnetică ori se datorează acestui fenomen (ex. curent i.). • Reactanță inductiv = mărime egală cu produsul dintre inductivitatea unui element de circuit electric și pulsația curentului alternativ. Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductiv-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDUCTIV: INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adjectiv Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. • Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din limba franceza inductif. Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDUCTIV: INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adjectiv Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. • Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din limba franceza inductif. Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru inductiv: *inductív, -ă adjectiv (latina in-ductivus). Care procedează pin inducțiune: metodă inductivă. adverb În mod inductiv, pin inducțiune. Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCTIV: INDUCTÍV, -Ă adjectiv care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< limba franceza inductif, latina inductivus) Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDUCTIV: INDUCTÍV inductivă (inductivi, inductive) Care este bazat pe inducție; format prin inducție. /<lat. inductivus, limba franceza inductif Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCTIV: INDUCTÍV, -Ă adjectiv Făcut prin inducție (1), bazat pe inducție. [< limba franceza inductif, conform latina inductivus]. Forme diferite ale cuvantului inductiv: inductiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inductiv: inductív adjectiv masculin, plural inductívi; forme singular inductívă, plural inductíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inductiv: inductív adjectiv masculin, plural inductívi; forme inductívă, plural inductíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru inductiv: inductiv a. care procede prin inducțiune: metodă inductivă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDUCTIV' INDUCTÁNȚĂINDUCTANȚMÉTRUindúcțieINDUCȚIÚNEinductívINDUCTIVITÁTEinductométruinductórinductotermíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inductiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inductiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INDUCTÍV inductivă inductivi, inductive Care este bazat pe inducție; format prin inducție. |
GRAMATICA cuvântului inductiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inductiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inductiv poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE inductiv? Vezi cuvântul inductiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inductiv?[ in-duc-tiv ] Se pare că cuvântul inductiv are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL inductiv Inţelegi mai uşor cuvântul inductiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Metode inductive = metode care procedează de la particular la general, de la efect la cauză Metode inductive de cercetare a cauzalității = metode folosite în știință în vederea stabilirii legăturilor cauzale obiective dintre fenomene, formulate inițial de în franceză Bacon și sistematizate de J = mărime egală cu produsul dintre inductivitatea unui element de circuit electric și pulsația curentului alternativ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe opinteală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|