 | as |
|
| îndruma [ în-dru-ma ] VEZI SINONIME PENTRU îndruma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indruma în mai multe dicționareDefinițiile pentru indruma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndruma (forma la infinitiv) A îndruma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ, îndrumez, verb I. 1. tranzitiv A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. reflexiv A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. • figurat Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. – prezent industrie și: îndrúm. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMA verb 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) orienta, (învechit) a (se) povățui. (A indruma pe un drum; după ce principii se indruma ?) 2. a dirija, a regla. (A indruma circulația.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a ghida. (O indruma prin muzee.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (învechit) a tocmi. (O indruma pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (învechit) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a indruma bine în viață.) 6. a dăscăli, a învăța, a povățui, a sfătui. (L-a indruma multă verb reflexiv:eme.) 7. a învăța, a povățui, a sfătui, (livresc) a consilia, (învechit) a mîngîia. (L-a indruma ce să facă.) 8. a instrui, a pregăti. (O indruma pentru viața de gospodină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ, îndrumez, verb I. tranzitiv 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ reflexiv (regional) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [prezent industrie și: îndrúm] – În + drum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ, îndrúm, verb I. tranzitiv 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ reflexiv (regional) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [prezent industrie și: îndrumez] – În + drum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndruma: îndrumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndruméz/îndrúm, persoana a treia singular: el / ea și plural îndrumeáză/îndrúmă, perfectul simplu persoana întâi singular: eu îndrumái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ verb vezi apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îndruma: îndruma verb vezi APUCA. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndruma: îndrumá (a indruma) verb, indicativ prezent 3 îndrúmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDRUMA' îndrugálăÎNDRUGÁREîndrugătúrăIndrulÎNDRUMÁÎNDRUMÁRÎNDRUMÁREÎNDRUMĂTÓRîndruméz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndruma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndruma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A îndruma pe un drum; după ce principii se îndruma ? 2. A îndruma circulația. O îndruma prin muzee. O îndruma pe calea cea bună. L-a îndruma bine în viață. L-a îndruma multă verb reflexiv:eme. L-a îndruma ce să facă. O îndruma pentru viața de gospodină. O îndruma pe calea cea bună. L-a îndruma bine în viață. îndrumá a îndruma verb, indicativ prezent 3 îndrúmă. |
GRAMATICA cuvântului îndruma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndruma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndruma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndruma? Vezi cuvântul îndruma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndruma?[ în-dru-ma ] Se pare că cuvântul îndruma are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndruma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu se uita la cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îndruma se conjugă: ei ele îndrumeáză/îndrúmă
