 | as |
|
| îndreptăţire [ în-drep-tă-ţi-re ] VEZI SINONIME PENTRU îndreptăţire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indreptatire în mai multe dicționareDefinițiile pentru indreptatire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTĂȚIRE: ÎNDREPTĂȚIRE s. 1. justificare, motivare, motivație, rațiune, temei, (livresc) legitimare, legitimitate, (popular) noimă, (învechit) rezon. (indreptatire unei decizii.) 2. autoritate, calitate, cădere, competență, drept, (învechit) voinicie. (Nu am indreptatire să mă pronunț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTĂȚIRE: ÎNDREPTĂȚÍRE, îndreptățiri, substantiv feminin Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – vezi îndreptăți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTĂȚIRE: ÎNDREPTĂȚÍRE, îndreptățiri, substantiv feminin Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – vezi îndreptăți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTĂȚIRE: ÎNDREPTĂȚÍRE, îndreptățiri, substantiv feminin Acțiunea de a îndreptăți; motivare, justificare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndreptățire: îndreptățíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndreptățírii; plural îndreptățíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndreptățire: îndreptățíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndreptățírii; plural îndreptățíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îndreptățire: îndreptățire forme autorizare, justificare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDREPTATIRE' ÎNDREPTÁREÎNDREPTÁTîndreptățéscÎNDREPTĂȚÍÎNDREPTĂȚÍREÎNDREPTĂȚÍTÎNDREPTĂTÓRîndreptătúrăÎNDREPTUÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndreptățire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndreptățire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii îndreptățire unei decizii. Nu am îndreptățire să mă pronunț. |
GRAMATICA cuvântului îndreptățire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndreptățire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndreptățire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndreptăţire? Vezi cuvântul îndreptăţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndreptăţire?[ în-drep-tă-ţi-re ] Se pare că cuvântul îndreptăţire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndreptățire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i cădea bine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul îndreptățire are forma: îndreptățíri
