 | as |
|
| îndoitură [ în-do-i-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU îndoitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indoitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru indoitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDOITURĂ: ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, substantiv feminin Partea, locul îndoit al unui obiect flexibil. Așa a adormit cu obrazul îngropat în îndoitura cotului. C. PETRESCU, C. vezi 275. ♦ (Rar) Cotitură. Drumul se dă după îndoiturile Oltului, schimbînd priveliștile ca într-o panoramă. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. ♦ Adîncitură a unui teren (mai ales muntos); rîpă, prăpastie. De prin îndoiturile posomorîte și adînci ale imensului amfiteatru albăstriu al munților din dreapta, negurile albe se ridicaseră și se mistuiseră în văzduh. HOGAȘ, M. N. 57. • figurat Sînt mulți artiști cari nu pot să se afunde în toate îndoiturile și ascunzișurile unui suflet și unei inimi rele. GHEREA, ST. Hristos II 150. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDOITURĂ: ÎNDOITURĂ s. 1. încovoietură, răsucitură. (indoitura unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, încovoietură. (O ușoară indoitura.) 3. boțitură, creț, cută, încrețitură. (indoitura a pantalonilor necălcați.) 4. cută, (rar) răsfrîngătură, răsfrînsătură, răsfrîntură. (indoitura la un obiect de îmbrăcăminte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDOITURĂ: ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, substantiv feminin Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [ pronunție: -do-i-] – Îndoi + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDOITURĂ: ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, substantiv feminin Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [ pronunție: -do-i-] – Îndoi + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNDOITURĂ: ÎNDOITÚRĂ substantiv verbal cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, sârjoacă, șerpuire, șerpuitură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoitură: îndoitură substantiv verbal COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. SÎRJOACĂ. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îndoitură: îndoitúră forme, plural ĭ. Locu unde ceva e îndoit: îndoitura uneĭ vergĭ, unuĭ deget, uneĭ peĭ, uneĭ stofe, uneĭ hîrtiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDOITURĂ: ÎNDOITÚRĂ indoiturai forme Loc unde un obiect este îndoit. [silabe -do-i-] /a îndoi + sufix indoituraitură Forme diferite ale cuvantului indoitura: indoiturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoitură: îndoitúră (-do-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndoitúrii; plural îndoitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoitură: îndoitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndoitúrii; plural îndoitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îndoitură: îndoitură forme 1. efectul îndoirii materiale; 2. cută. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDOITURA' ÎNDOÍNȚĂÎNDOIÓSÎNDOÍREÎNDOÍTÎNDOITÚRĂINDÓLîndoldoráîndoldorézIndolent |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndoitură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndoitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii îndoitură unei bare. O ușoară îndoitură. îndoitură a pantalonilor necălcați. îndoitură la un obiect de îmbrăcăminte. îndoitură la un obiect de îmbrăcăminte. ÎNDOITÚRĂ îndoiturăi forme Loc unde un obiect este îndoit. [silabe -do-i-] /a îndoi + sufix îndoiturăitură. |
GRAMATICA cuvântului îndoitură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndoitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndoitură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndoitură? Vezi cuvântul îndoitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndoitură?[ în-do-i-tu-ră ] Se pare că cuvântul îndoitură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndoitură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe gândite?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul îndoitură are forma: îndoitúri
